Pieloplastia asistată robotic: cum se repară joncțiunea pieloureterală și ce se întâmplă în timpul operației?

Atunci când urina nu se poate evacua corespunzător din bazinetul renal către ureter din cauza unei obstrucții a joncțiunii pieloureterale, tratamentul chirurgical nu urmărește doar să „lărgească” zona îngustată. Scopul pieloplastiei este reconstruirea joncțiunii astfel încât urina să poată trece din rinichi în ureter fără o rezistență semnificativă.

În pieloplastia asistată robotic, chirurgul ajunge la rinichi prin incizii mici, identifică zona responsabilă de obstrucție și reconstruiește conexiunea dintre bazinet și ureter cu ajutorul instrumentelor robotice controlate de la consolă. În multe cazuri este utilizată tehnica de tip Anderson-Hynes, prin care segmentul problematic este separat, iar ureterul este reconectat la bazinetul renal într-o poziție care permite un drenaj mai bun.

Intervenția este însă adaptată anatomiei fiecărui pacient. O joncțiune îngustată, un ureter inserat într-o poziție nefavorabilă sau existența unui vas care traversează această regiune pot necesita strategii reconstructive diferite.

Ce repară, de fapt, pieloplastia?

Pentru a înțelege operația, trebuie privită anatomia zonei. Urina produsă de rinichi este colectată în calice și apoi în bazinetul renal. De aici trebuie să treacă prin joncțiunea pieloureterală și să intre în ureter, care o transportă către vezică.

Dacă această zonă este îngustată sau dacă anatomia din jur împiedică drenajul, bazinetul se poate dilata, iar în anumite situații apare hidronefroza.

Pieloplastia urmărește să creeze o conexiune funcțională între bazinet și ureter, nu doar să modifice temporar calibrul joncțiunii. Acesta este motivul pentru care intervenția este considerată o operație reconstructivă.

Citește și: Obstrucția joncțiunii pieloureterale: de ce se blochează eliminarea urinei din rinichi?

Ce este pieloplastia Anderson-Hynes?

Tehnica Anderson-Hynes este o pieloplastie care respectă o anumită succesiune a etapelor de lucru. Medicul chirurg: 

• identifică joncțiunea dintre bazinet și ureter;
• separă ureterul de bazinet;
• îndepărtează segmentul care contribuie la obstrucție, atunci când este cazul;
• pregătește capătul ureterului pentru o nouă conexiune;
• adaptează bazinetul renal dacă este necesar;
• reconstruiește joncțiunea printr-o sutură între ureter și bazinet.

Tehnica îi permite chirurgului să refacă relația anatomică dintre cele două structuri și să adapteze reconstrucția inclusiv atunci când există un vas care traversează regiunea.

Pieloplastia Anderson-Hynes are o istorie îndelungată, cu rezultate bune pe termen lung. Într-o serie de 180 de adulți urmăriți după pieloplastie Anderson-Hynes, rata globală de succes raportată a fost de peste 90%.

Ce înseamnă că ureterul este „spatulat”?

În timpul reconstrucției, capătul ureterului poate fi deschis longitudinal pe o anumită lungime. Procedeul poartă numele de spatulare. Scopul este obținerea unei suprafețe mai largi pentru realizarea noii conexiuni dintre ureter și bazinet.

În loc ca două structuri să fie unite printr-un orificiu foarte îngust, spatularea permite realizarea unei anastomoze mai largi și mai favorabile drenajului.

Lungimea și modul în care aceasta este realizată sunt stabilite intraoperator, în funcție de anatomia pacientului.

De ce poate fi nevoie să fie remodelat și bazinetul renal?

La unii pacienți, bazinetul este foarte dilatat. În timpul pieloplastiei, chirurgul poate îndepărta o parte din țesutul redundant și poate remodela bazinetul astfel încât noua conexiune cu ureterul să aibă o configurație favorabilă drenajului.

Scopul acestei etape este ca urina să se poată evacua eficient și fără tensiune prin joncțiunea reconstruită.

Cum știe chirurgul unde se află zona problematică?

Planificarea începe înainte de operație. Ecografia, CT-ul, RMN-ul și investigațiile funcționale pot furniza informații despre hidronefroză, anatomia bazinetului, ureter și funcția rinichiului.

În timpul intervenției, chirurgul identifică direct joncțiunea și structurile din jur.

Acest lucru este important mai ales atunci când există un vas de sânge care traversează joncțiunea, deoarece relația exactă dintre vas, bazinet și ureter poate influența modul în care este realizată reconstrucția.

Pe site-ul dedicat programului de chirurgie robotică în urologie sunt prezentate intervențiile urologice care pot fi realizate asistat robotic în cazuri selectate, inclusiv pieloplastia.

Ce se întâmplă dacă există un vas care traversează joncțiunea?

La unii pacienți, un vas care vascularizează o porțiune a rinichiului trece prin apropierea sau peste joncțiunea pieloureterală. Vasul nu este o structură inutilă și nu este îndepărtat doar pentru că traversează această regiune.

Chirurgul trebuie să determine dacă vasul contribuie la obstrucție și cum trebuie poziționată reconstrucția în raport cu acesta.

În pieloplastie, joncțiunea poate fi reconstruită astfel încât noua conexiune dintre ureter și bazinet să se afle într-o poziție care evită compresia sau angularea asociată vasului.

O analiză care a urmărit timp de cinci ani pacienții care au trecut printr-o pieloplastie a raportat rezultate funcționale foarte bune după intervenție și a concluzionat că managementul vaselor care traversează joncțiunea trebuie individualizat în funcție de anatomia lor și de relația cu zona obstructivă.

Este vasul polar întotdeauna cauza obstrucției?

Simpla prezență a unui vas în apropierea joncțiunii nu demonstrează că acesta este cauza unică a problemei. Pot exista simultan:

• o îngustare intrinsecă a joncțiunii;
• o inserție particulară a ureterului;
• o relație nefavorabilă cu un vas;
• combinații între aceste mecanisme.

De aceea, operația nu trebuie redusă la ideea de „mutare a vasului”.

Pieloplastia permite chirurgului să trateze zona stenozată și să refacă joncțiunea ținând cont de anatomia vasculară identificată.

De ce este importantă sutura în pieloplastie?

După îndepărtarea segmentului problematic, ureterul trebuie reconectat la bazinet. Această nouă conexiune poartă numele de anastomoză. Ea trebuie realizată astfel încât să fie:

• suficient de largă;
• fără tensiune;
• bine vascularizată;
• etanșă;
• poziționată favorabil pentru drenaj.

Pieloplastia este, din acest motiv, o operație în care sutura reconstructivă are un rol central. Acesta este unul dintre domeniile în care chirurgia asistată robotic poate fi utilă: instrumentele articulate permit mișcări fine și sutură intracorporeală într-un spațiu restrâns.

Revizuirile privind pieloplastia robotică descriu rezultate comparabile cu cele ale pieloplastiei deschise, alături de avantajele abordului minim invaziv.

Ce face sistemul robotic în timpul operației?

Robotul nu efectuează intervenția autonom. Chirurgul stă la consolă și controlează mișcările instrumentelor pe întreaga durată a procedurii. Sistemul îi oferă:

• imagine tridimensională mărită a câmpului operator;
• instrumente articulate;
• posibilitatea efectuării unor mișcări fine în spații restrânse;
• stabilitate în timpul etapelor de disecție și sutură.

În pieloplastie, aceste caracteristici sunt relevante în special pentru izolarea joncțiunii, protejarea structurilor vasculare și realizarea anastomozei dintre bazinet și ureter.

O analiză multicentrică ce a inclus sute de pieloplastii laparoscopice și robotice a arătat că ambele aborduri minim invazive sunt eficiente pentru tratarea obstrucției joncțiunii pieloureterale.

Cum ajunge chirurgul la rinichi?

Pieloplastia asistată robotic este realizată prin câteva incizii mici prin care sunt introduse camera și instrumentele. Poziționarea exactă a trocarelor și traseul către rinichi sunt stabilite în funcție de partea pe care se află obstrucția, anatomia pacientului și tehnica utilizată de echipa chirurgicală.

După accesul în cavitatea abdominală și identificarea structurilor anatomice relevante, chirurgul expune bazinetul renal și porțiunea proximală a ureterului. Joncțiunea este apoi evaluată direct, inclusiv raporturile acesteia cu eventualele vase.

Cum este protejat ureterul în timpul reconstrucției?

Succesul anastomozei depinde inclusiv de păstrarea unei vascularizații adecvate a ureterului. Din acest motiv, chirurgul evită disecția inutil de extinsă a segmentului ureteral și manipulează țesuturile astfel încât vascularizația lor să fie conservată.

O anastomoză realizată fără tensiune și cu țesut bine vascularizat oferă condiții mai bune pentru vindecare.

Aceste principii sunt importante indiferent dacă pieloplastia este realizată deschis, laparoscopic sau asistat robotic.

Se montează un stent JJ în timpul pieloplastiei?

În multe pieloplastii este montat temporar un stent ureteral JJ. Acesta este un tub subțire, flexibil, plasat în interiorul ureterului. Un capăt se află în rinichi, iar celălalt în vezica urinară. Rolul lui este să mențină drenajul urinei în perioada în care zona reconstruită începe să se vindece.

Stentul este temporar și este îndepărtat ulterior, momentul fiind stabilit de medic în funcție de tehnica utilizată și de evoluția postoperatorie.

Citește și: Ce este stentul JJ și de ce se montează după pieloplastie?

Stentul JJ ține deschisă definitiv joncțiunea?

Nu, stentul este un dispozitiv temporar. Pieloplastia este cea care reconstruiește joncțiunea și urmărește restabilirea drenajului pe termen lung. Stentul oferă un traseu intern pentru urină în perioada inițială de vindecare.

Este nevoie și de dren după operație?

Uneori, chirurgul poate plasa temporar un dren în apropierea zonei operate. Acesta poate ajuta la monitorizarea acumulării de lichid sau a unei eventuale pierderi urinare în perioada imediat postoperatorie.

Utilizarea drenului nu este obligatorie în toate cazurile și depinde de particularitățile intervenției și de practica echipei chirurgicale.

Dacă este utilizat, poate fi îndepărtat atunci când debitul și caracteristicile lichidului arată că nu mai este necesar.

Pieloplastia înseamnă că o parte din rinichi este îndepărtată?

Nu, pieloplastia este o intervenție reconstructivă asupra bazinetului renal și joncțiunii cu ureterul. Nu este o nefrectomie și nu urmărește îndepărtarea parenchimului renal. Obiectivul este tocmai păstrarea rinichiului și îmbunătățirea drenajului acestuia atunci când obstrucția este semnificativă.

În funcție de anatomie, poate fi îndepărtată o porțiune din segmentul stenozat și poate fi redus un bazinet foarte redundant, dar aceasta nu înseamnă îndepărtarea rinichiului.

Poate pieloplastia să îmbunătățească funcția renală?

Principalul obiectiv este corectarea obstrucției, ameliorarea simptomelor și protejarea funcției renale. Gradul în care un rinichi își recuperează din funcție după operație diferă de la un pacient la altul. Dacă afectarea a fost prezentă mult timp, o parte dintre modificările renale poate fi permanentă.

La adulții cu funcție renală deja redusă, datele arată că pieloplastia poate stabiliza funcția în cazuri selectate și poate produce ameliorare funcțională la o parte dintre pacienți, însă nu se poate prezice cu precizie înaintea operației cât va recupera fiecare rinichi.

Citește și: Cum se stabilește dacă un rinichi cu hidronefroză are nevoie de pieloplastie?

Cât de eficientă este pieloplastia asistată robotic?

Studiile publicate raportează în general rate ridicate de succes pentru pieloplastia asistată robotic. O analiză a literaturii care a inclus aproximativ 740 de pieloplastii robotice a descris rezultate perioperatorii și intermediare favorabile, comparabile cu cele ale pieloplastiei deschise.

Un alt studiu privind pieloplastia robotică Anderson-Hynes a raportat rezolvarea cu succes a obstrucției la 96,7% dintre pacienți.

Succesul intervenției depinde de cauza obstrucției, anatomie, intervențiile anterioare, tehnica chirurgicală și monitorizarea ulterioară.

Se poate face pieloplastie robotică dacă pacientul a mai fost operat?

Da, în cazuri selectate poate fi realizată și o pieloplastie secundară după o intervenție anterioară. Aceste cazuri sunt, însă, mai complexe. Țesutul cicatricial și modificarea planurilor anatomice pot face disecția mai dificilă. Acest lucru subliniază importanța evaluării individuale înaintea unei reintervenții.

Când începe recuperarea după operație?

Mobilizarea începe de obicei precoce după intervenție, iar alimentația și activitatea sunt reluate progresiv. Durata spitalizării diferă în funcție de evoluție, complexitatea intervenției și starea pacientului.

Pacientul continuă apoi recuperarea acasă, având temporar anumite restricții privind efortul și ridicarea greutăților. Prezența stentului JJ poate provoca simptome urinare până la îndepărtarea sa.

Citește și: Recuperarea după pieloplastia asistată robotic: cât durează și ce urmează după externare?

Cum se stabilește dacă operația a reușit?

Succesul nu este evaluat numai prin aspectul ecografiei. După intervenție pot fi urmărite:

• dispariția sau reducerea simptomelor;
• evoluția hidronefrozei;
• drenajul rinichiului;
• funcția renală;
• necesitatea unor proceduri suplimentare.

Un rinichi poate rămâne dilatat după operație, chiar dacă obstrucția a fost corectată. Din acest motiv, ecografia trebuie interpretată împreună cu evoluția clinică și, atunci când este necesar, cu investigațiile funcționale.

Citește și: Poate reveni obstrucția după pieloplastie? Cum se verifică rezultatul intervenției?

Cine stabilește dacă abordul robotic este potrivit?

Faptul că pacientul are indicație de pieloplastie nu înseamnă automat că orice abord chirurgical este potrivit. Medicul analizează:

• anatomia joncțiunii;
• cauza obstrucției;
• funcția rinichiului;
• intervențiile anterioare;
• particularitățile anatomice;
• starea generală;
• experiența echipei cu tehnica respectivă.

Dr. Bogdan Novac, medic primar Urologie, coordonează programul de chirurgie robotică și are între ariile de expertiză chirurgia urologică minim invazivă și robotică, conform profilului profesional disponibil pe site-ul Elytis Hospital.

Evaluarea înainte de operație și monitorizarea după intervenție sunt la fel de importante ca tehnica operatorie propriu-zisă. Pentru programări Urologie apelați 031 9006 sau completați formularul de contact.

Întrebări frecvente

Ultima revizuire medicală:

30.09.2026, Dr. Bogdan Novac, Medic Primar, Coordonatorul Programului de Chirurgie Robotică al  Spitalului Elytis Iași

Referințe: 

• Mufarrij, Patrick W., et al. “Robot-Assisted Pyeloplasty: Review of the Current Literature, Technique and Outcome.” Canadian Journal of Urology, vol. 17, no. 2, 2010, pp. 5099-5108. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20398449/
• Sivaraman, Arun, et al. “Robotic Anderson-Hynes Dismembered Pyeloplasty: Initial Experience.” International Brazilian Journal of Urology, vol. 39, no. 1, 2013, pp. 107-112. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23408585/
• Lucas, Steven M., et al. “Factors That Impact the Outcome of Minimally Invasive Pyeloplasty: Results of the Multi-Institutional Laparoscopic and Robotic Pyeloplasty Collaborative Group.” The Journal of Urology, vol. 187, no. 2, 2012, pp. 522-527. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22177178/
• O’Reilly, P. H., et al. “Robotic Anderson-Hynes Pyeloplasty: 5-Year Experience of One Centre.” BJU International, vol. 100, no. 4, 2007, pp. 880-884. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17535275/
• Kletscher, Beverly A., et al. “Long-Term Results of Anderson-Hynes Pyeloplasty in 180 Adults in the Era of Endourologic Procedures.” Urologia Internationalis, vol. 73, no. 1, 2004, pp. 11-14. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15263785/
• Hu, Junhua, et al. “Is Secondary Robotic Pyeloplasty Safe and Effective as Primary Robotic Pyeloplasty? A Systematic Review and Meta-Analysis.” International Journal of Medical Robotics and Computer Assisted Surgery, vol. 15, no. 6, 2019. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31280462/
• Zhang, Ying, et al. “Comparison of Secondary and Primary Minimally Invasive Pyeloplasty in the Treatment of Ureteropelvic Junction Obstruction: A Systematic Review and Meta-Analysis.” Journal of Endourology, vol. 36, no. 8, 2022, pp. 1038-1048. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35319279/
• “Crossing Vessels in Retroperitoneal Laparoscopic Pyeloplasty: Anatomy and Outcomes.” Journal of the Society of Laparoscopic & Robotic Surgeons, 2026. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42592395/