Tumora fibroasă solitară a pleurei este o tumoră rară de origine mezenchimală, care apare cel mai frecvent sub forma unei mase bine delimitate dezvoltate în relație cu pleura. Multe dintre aceste tumori cresc lent și sunt descoperite întâmplător, însă comportamentul lor nu poate fi estimat doar după dimensiune sau după aspectul CT.
Majoritatea au o evoluție favorabilă după rezecția completă, dar există și tumori cu risc de recidivă sau metastazare. Din acest motiv, diagnosticul nu se oprește la formularea „tumoră fibroasă solitară”: anatomopatologul analizează și caracteristici precum dimensiunea, activitatea mitotică, necroza și alte elemente care pot contribui la estimarea riscului.
Pentru o tumoră pleurală localizată și rezecabilă, chirurgia completă cu margini negative reprezintă tratamentul principal. Alegerea între un abord minim invaziv și chirurgia deschisă depinde de dimensiune, poziție, vascularizație, raporturile cu structurile toracice și posibilitatea îndepărtării tumorii în siguranță.
Ce este tumora fibroasă solitară?
Tumora fibroasă solitară, abreviată frecvent SFT din termenul englezesc solitary fibrous tumor, este o tumoră rară formată din celule de origine fibroblastică.
A fost descrisă istoric mai ales la nivelul pleurei, motiv pentru care a fost asociată mult timp aproape exclusiv cu toracele. Astăzi se știe că poate apărea în numeroase regiuni ale organismului, inclusiv în abdomen, retroperitoneu, pelvis, țesuturi moi și sistemul nervos central. Pleura rămâne însă una dintre localizările clasice.
Citește și: Tumorile pleurale și ale peretelui toracic: diagnostic, biopsie și tratament chirurgical
Tumora fibroasă solitară este un mezoteliom?
Nu. Sunt două boli distincte. Tumora fibroasă solitară este o neoplazie mezenchimală, în timp ce mezoteliomul pleural se dezvoltă din celulele mezoteliale care căptușesc pleura.
Diferențele sunt importante atât pentru anatomia patologică, cât și pentru tratament. Tumora fibroasă solitară este frecvent o masă focală care poate fi îndepărtată chirurgical, în timp ce mezoteliomul poate avea o distribuție mult mai difuză de-a lungul pleurei.
Este asociată cu expunerea la azbest?
Nu există asocierea caracteristică descrisă pentru mezoteliomul pleural. Tumora fibroasă solitară are o biologie moleculară diferită și nu trebuie considerată o consecință a expunerii la azbest. Aceasta este încă o diferență importantă între cele două patologii.
Tumora fibroasă solitară a pleurei este o tumoră benignă sau malignă?
Această întrebare este mai complexă decât pare. Multe tumori fibroase solitare au o evoluție lentă și nu recidivează după rezecție completă. Există însă și tumori care dezvoltă recidive locale sau metastaze, inclusiv după intervale lungi.
Din acest motiv, în prezent este preferată evaluarea riscului biologic în locul unei împărțiri simpliste în două categorii complet separate, benign și malign.
Cum se stabilește riscul unei tumori fibroase solitare?
După operație, anatomopatologul analizează mai multe caracteristici ale tumorii. Printre factorii importanți se numără:
- vârsta pacientului;
- dimensiunea tumorii;
- numărul mitozelor;
- existența necrozei;
- celularitatea;
- atipiile celulare;
- alte caracteristici histologice.
Aceste date pot fi integrate în modele de stratificare a riscului, cum este scorul Demicco.
Ce este scorul Demicco?
Este un model utilizat pentru estimarea riscului de metastazare și recidivă în tumorile fibroase solitare. Varianta modificată ia în calcul elemente precum vârsta, dimensiunea tumorii, activitatea mitotică și necroza.
Pacienții pot fi încadrați în categorii de risc diferite, ceea ce poate ajuta la stabilirea intensității monitorizării după operație. Scorul nu poate prezice cu certitudine evoluția fiecărui pacient, dar oferă informații prognostice suplimentare față de simpla etichetă „benign”.
Tumorile fibroase solitare sunt frecvente?
Nu. Sunt tumori rare, iar incidența estimată este foarte redusă. Tocmai raritatea lor face ca o mare parte din dovezile privind tratamentul și urmărirea să provină din studii retrospective și serii chirurgicale.
Cu toate acestea, există suficientă experiență acumulată pentru a considera rezecția completă tratamentul standard al bolii localizate și operabile.
La ce vârstă apar?
Pot apărea la adulți de diferite vârste, dar sunt diagnosticate mai frecvent la persoanele de vârstă mijlocie și vârstnice. Vârsta poate avea și valoare prognostică în anumite modele de risc. Nu este însă o boală exclusivă a persoanelor în vârstă.
Tumora pornește din plămân?
De obicei nu. Tumora fibroasă solitară pleurală se dezvoltă în relație cu pleura, iar unele tumori sunt atașate printr-un pedicul.
Pe CT, o masă foarte mare poate ocupa o parte importantă din torace și poate comprima plămânul, ceea ce poate crea impresia că provine din acesta. Stabilirea originii este una dintre întrebările importante ale evaluării imagistice.
Ce înseamnă tumoră pediculată?
Înseamnă că formațiunea este atașată de pleură printr-o structură relativ îngustă, numită pedicul. Acest pedicul poate conține vasele care alimentează tumora. Alte tumori au o bază largă de implantare și pot necesita o rezecție mai complexă.
De ce contează dacă tumora are pedicul sau bază largă?
Pentru că această caracteristică poate influența tehnica operatorie. O tumoră pediculată, bine delimitată și favorabil poziționată poate fi uneori mobilizată și rezecată relativ simplu.
O tumoră cu bază largă poate implica o suprafață mai mare de pleură și poate necesita îndepărtarea țesuturilor din zona de inserție pentru obținerea unor margini adecvate.
Tumora fibroasă solitară a pleurei poate ajunge foarte mare?
Da. Unele tumori fibroase solitare cresc lent timp de ani și pot ocupa o proporție importantă din hemitorace înainte de apariția simptomelor. Un volum mare poate produce compresia plămânului, deplasarea mediastinului sau presiune asupra diafragmei și altor structuri.
Dimensiunea mare crește complexitatea operației, dar nu înseamnă automat că tumora este malignă.
O tumoră mare este obligatoriu mai agresivă?
Nu obligatoriu. Dimensiunea este unul dintre factorii utilizați în modelele de risc, dar trebuie interpretată împreună cu activitatea mitotică, necroza și celelalte caracteristici histologice.
Există tumori voluminoase cu evoluție relativ indolentă și tumori mai mici cu elemente biologice mai agresive.
Ce simptome poate provoca?
Tumorile mici pot fi complet asimptomatice. Pe măsură ce cresc, pot apărea:
- tuse;
- dificultate respiratorie;
- durere sau presiune toracică;
- oboseală;
- scăderea toleranței la efort;
- senzație de plenitudine în torace.
Manifestările sunt frecvent produse de compresia structurilor din jur, nu de invazia acestora.
Poate fi descoperită întâmplător?
Da. O parte dintre tumori sunt identificate la radiografie sau CT efectuate pentru alte motive. În această situație, pacientul poate să nu fi avut anterior niciun simptom respirator.
Descoperirea incidentală nu înseamnă însă că leziunea poate fi ignorată, deoarece diagnosticul și riscul biologic trebuie clarificate.
Poate produce hipoglicemie?
Da, dar aceasta este o manifestare rară. Anumite tumori fibroase solitare pot secreta forme anormale sau incomplet procesate de IGF-II, un factor de creștere care poate produce scăderea importantă a glicemiei.
Această asociere poartă denumirea de sindrom Doege-Potter.
Ce este sindromul Doege-Potter?
Este un sindrom paraneoplazic rar asociat tumorii fibroase solitare. Pacientul poate prezenta episoade de hipoglicemie cu:
- transpirații;
- tremor;
- slăbiciune;
- confuzie;
- tulburări de comportament;
- pierderea stării de conștiență;
- alte manifestări neurologice.
În cazul unei tumori rezecabile, îndepărtarea acesteia poate duce la dispariția hipoglicemiei.
Orice pacient cu SFT are probleme cu glicemia?
Nu. Sindromul Doege-Potter apare doar la o minoritate dintre pacienți. Majoritatea tumorilor fibroase solitare nu produc hipoglicemie.
Poate produce hipertrofie a degetelor sau osteoartropatie?
Au fost descrise și alte manifestări paraneoplazice, inclusiv osteoartropatie hipertrofică și hipocratism digital, dar acestea nu apar la majoritatea pacienților. Prezența sau absența lor nu poate confirma sau exclude diagnosticul.
Cum este descoperită la radiografie?
Poate apărea sub forma unei opacități bine delimitate în torace. Tumorile mari pot ocupa o regiune extinsă și pot produce compresia plămânului sau deplasarea structurilor mediastinale.
Radiografia nu poate stabili însă cu certitudine originea histologică.
Ce arată CT-ul?
CT-ul este una dintre investigațiile principale pentru evaluarea tumorii. Poate arăta:
- dimensiunea;
- localizarea;
- relația cu pleura;
- raportul cu plămânul;
- raportul cu vasele și mediastinul;
- zone de necroză;
- vascularizația;
- extensia către structurile din jur;
- existența altor leziuni toracice.
Tumorile mari pot avea un aspect heterogen și o vascularizație importantă.
În cadrul Elytis Hospital Iași sunt disponibile investigații de tomografie computerizată pentru evaluarea patologiei toracice.
Contrastul este important?
Poate fi foarte util. Tumorile fibroase solitare pot fi vascularizate, iar administrarea contrastului permite evaluarea mai bună a vaselor care alimentează leziunea și a raporturilor cu structurile din jur.
Pentru tumorile foarte mari sau hipervasculare, aceste informații pot influența planificarea operației.
RMN-ul este necesar?
Nu pentru fiecare caz. Poate fi util atunci când trebuie clarificat raportul cu diafragma, peretele toracic, mediastinul sau alte țesuturi moi. CT-ul rămâne însă una dintre investigațiile principale pentru planificarea majorității tumorilor pleurale.
PET-CT poate arăta dacă tumora este malignă?
Nu cu certitudine. Activitatea metabolică poate oferi informații suplimentare și poate ajuta la stadializare în anumite situații, dar nu există un prag simplu care să diferențieze sigur toate tumorile cu risc redus de cele agresive.
Diagnosticul și prognosticul depind în primul rând de anatomia patologică.
Este necesară biopsia înainte de operație?
Nu există o singură regulă pentru toate tumorile fibroase solitare pleurale.
Pentru o masă pleurală cu diagnostic incert, biopsia poate fi necesară pentru stabilirea histologiei și diferențierea de alte tumori.
În alte cazuri, dacă leziunea este rezecabilă, aspectul imagistic este foarte sugestiv și biopsia nu ar schimba strategia, echipa poate decide rezecția directă.
Decizia trebuie individualizată.
De ce biopsia poate fi dificilă?
Tumora poate fi heterogenă, iar un fragment mic poate să nu reflecte toate caracteristicile sale. De exemplu, activitatea mitotică sau zonele de necroză pot varia în interiorul unei tumori mari.
Din acest motiv, evaluarea completă a riscului este frecvent posibilă abia după examinarea întregii piese operatorii.
Ce arată anatomia patologică?
Microscopic, tumora este formată din celule fusiforme sau ovale dispuse într-un model variabil, asociate cu țesut colagen și o rețea vasculară caracteristică. Diagnosticul este completat prin imunohistochimie și, în anumite situații, prin teste moleculare.
Evaluarea trebuie să includă și caracteristicile relevante pentru riscul de recidivă.
Ce este STAT6?
STAT6 este o proteină a cărei expresie nucleară intensă și difuză reprezintă unul dintre cei mai importanți markeri imunohistochimici pentru tumora fibroasă solitară.
Testarea STAT6 este utilizată deoarece reflectă indirect o modificare moleculară caracteristică tumorii, fuziunea NAB2::STAT6. Un rezultat trebuie interpretat de anatomopatolog împreună cu morfologia și ceilalți markeri.
Ce este fuziunea NAB2::STAT6?
Este o modificare genetică caracteristică tumorilor fibroase solitare.
Două gene, NAB2 și STAT6, ajung să formeze o genă de fuziune care contribuie la dezvoltarea tumorii. Identificarea directă a fuziunii poate fi realizată prin metode moleculare în anumite situații, dar în practica de rutină imunohistochimia pentru STAT6 este foarte utilă pentru diagnostic.
CD34 confirmă diagnosticul?
Nu singur. Multe tumori fibroase solitare exprimă CD34, dar acest marker poate fi prezent și în alte tumori.
STAT6 nuclear are o valoare diagnostică mult mai mare atunci când este interpretat în contextul morfologic adecvat.
Se poate spune din biopsie că tumora este benignă?
Biopsia poate oferi informații importante, dar trebuie interpretată cu prudență. Un fragment mic poate să nu surprindă o regiune cu activitate mitotică ridicată sau necroză aflată în altă parte a tumorii.
Evaluarea definitivă a riscului este de obicei mai solidă după examinarea piesei complete.
Când este indicată operația?
Pentru o tumoră fibroasă solitară pleurală localizată și rezecabilă, îndepărtarea chirurgicală completă reprezintă tratamentul principal. Obiectivul este obținerea unei rezecții R0, adică fără celule tumorale la marginile piesei.
Chiar și tumorile cu aspect aparent indolent pot crește în timp și pot deveni mai dificil de operat.
O tumoră mică și fără simptome trebuie operată?
Într-un pacient operabil, rezecția este frecvent luată în calcul chiar dacă tumora nu produce simptome. Motivul este că evoluția individuală nu poate fi anticipată cu certitudine doar din CT, iar evaluarea completă a caracteristicilor prognostice necesită adesea piesa operatorie.
Există însă pacienți cu risc operator mare sau alte particularități pentru care supravegherea poate fi discutată individual.
Se poate doar monitoriza?
În situații atent selectate, da. Un pacient fragil sau cu risc operator ridicat poate avea un raport risc-beneficiu diferit față de un pacient care poate tolera intervenția în condiții bune.
Decizia de supraveghere trebuie însă făcută medical, cu un plan imagistic clar, nu prin simpla abandonare a monitorizării.
Ce se întâmplă dacă tumora crește la controale?
Creșterea confirmă evoluția leziunii și poate crește dificultatea unei eventuale operații ulterioare.
Tumorile foarte mari pot comprima structuri toracice și pot dezvolta o vascularizație importantă, ceea ce poate face intervenția mai complexă.
Modificarea dimensiunii este unul dintre elementele care trebuie reevaluate în decizia terapeutică.
Cum se operează?
Obiectivul este îndepărtarea tumorii împreună cu zona sa de inserție, păstrând marginile oncologice necesare și evitând ruperea sau fragmentarea inutilă a formațiunii.
Tehnica depinde de:
- dimensiune;
- poziție;
- pedicul;
- vascularizație;
- relația cu plămânul;
- relația cu peretele toracic și diafragma;
- posibilitatea extragerii în siguranță a piesei.
Se scoate și o parte din plămân?
Nu obligatoriu. Dacă tumora este atașată de pleură și poate fi separată fără compromiterea marginii, parenchimul pulmonar poate fi păstrat.
Dacă există invazie pulmonară sau baza de implantare necesită rezecție pulmonară, poate fi îndepărtată o porțiune limitată de plămân sau, mai rar, o structură anatomică mai mare. Amploarea este stabilită individual.
Se poate opera prin VATS?
Da, pentru cazuri selectate. Tumorile de dimensiuni mai reduse, bine delimitate și într-o poziție favorabilă pot fi abordate toracoscopic.
Criteriul nu este însă doar posibilitatea tehnică de a introduce instrumentele. Tumora trebuie să poată fi mobilizată și extrasă fără compromiterea siguranței și a marginilor de rezecție.
Se poate opera robotic?
Pentru anumite tumori pleurale localizate, chirurgia asistată robotic poate fi tehnic posibilă. Vizualizarea tridimensională și mobilitatea instrumentelor pot fi utile în disecția unor leziuni bine selectate, dar dimensiunea foarte mare, vascularizația importantă sau necesitatea unei rezecții extinse pot favoriza un alt abord.
Mai multe informații despre chirurgia toracică asistată robotic sunt disponibile pe pagina Chirurgie robotică toracică Iași.
O tumoră foarte mare trebuie operată deschis?
Frecvent, tumorile gigant necesită toracotomie pentru expunere și control vascular adecvat, dar alegerea abordului nu trebuie făcută doar după un prag numeric. Chirurgul trebuie să poată mobiliza tumora, controla vasele și extrage piesa fără ruperea ei.
Uneori o tumoră aparent bine delimitată poate fi prea voluminoasă pentru extragerea sigură printr-un abord minim invaziv.
De ce vascularizația este atât de importantă?
Tumorile fibroase solitare pot fi intens vascularizate. O tumoră mare poate primi sânge din mai multe vase și poate prezenta un risc hemoragic important în timpul disecției.
De aceea, imaginile cu contrast și planificarea preoperatorie sunt importante.
Se poate face embolizare înainte de operație?
În cazuri selectate, pentru tumori foarte mari și hipervasculare, embolizarea preoperatorie a anumitor vase poate fi luată în considerare pentru reducerea fluxului sanguin către tumoră.
Nu reprezintă o etapă obligatorie pentru toate tumorile fibroase solitare. Decizia depinde de anatomia vasculară și de strategia echipei.
Ce înseamnă rezecție R0?
Înseamnă că tumora a fost îndepărtată complet, iar marginile examinate microscopic nu conțin celule tumorale. R0 este obiectivul chirurgical principal pentru boala localizată.
Marginile pozitive pot crește riscul de recidivă și pot necesita reevaluarea strategiei terapeutice.
Este necesară radioterapia după operație?
Nu de rutină pentru fiecare pacient. Poate fi discutată radioterapia pentru anumite cazuri cu risc crescut, margini pozitive sau situații în care o nouă rezecție completă nu este posibilă.
Dovezile sunt limitate de raritatea bolii, iar indicația trebuie stabilită multidisciplinar.
Este necesară chimioterapia după operație?
Nu există indicație standard pentru chimioterapie adjuvantă după rezecția completă a unei tumori fibroase solitare localizate.
Pentru boala avansată sau metastatică pot fi utilizate tratamente sistemice, iar alegerea lor aparține oncologiei și echipelor cu experiență în sarcoame rare.
Ce se întâmplă după operație?
Piesa este analizată complet de anatomopatolog. Raportul trebuie să ofere informații privind:
- diagnosticul;
- dimensiunea;
- activitatea mitotică;
- necroza;
- caracteristicile celulare;
- marginile de rezecție;
- markerii imunohistochimici;
- alte elemente relevante pentru stratificarea riscului.
Pe baza acestor date este stabilit planul de monitorizare.
O tumoră cu aspect benign poate recidiva?
Da. Riscul este mult mai redus pentru tumorile cu caracteristici favorabile, dar nu este zero. Studiile recente confirmă că recidivele pot apărea inclusiv la pacienți ale căror tumori au avut caracteristici histologice considerate cu risc redus.
Din acest motiv este recomandată monitorizarea după intervenție.
Cât de des recidivează?
Ratele raportate diferă între studii, deoarece loturile, durata de urmărire și criteriile de clasificare nu sunt identice.
Într-un studiu bicentric publicat în 2025, aproximativ 17% dintre pacienții urmăriți după rezecție au dezvoltat recidivă sau metastaze. Riscul nu este însă uniform: pacienții cu tumori cu caracteristici favorabile au o probabilitate mult mai mică decât cei cu factori histologici de risc.
Din acest motiv, o cifră generală nu trebuie utilizată pentru a prezice evoluția unui pacient individual.
Recidiva poate apărea după mulți ani?
Da. Aceasta este una dintre particularitățile importante ale tumorii fibroase solitare.
Au fost descrise recidive la intervale mari după operație, inclusiv peste zece ani. Datele recente susțin continuarea unei monitorizări pe termen lung, adaptată riscului individual.
Unde poate recidiva?
Poate apărea:
- local, în torace;
- în pleură;
- în plămâni;
- la distanță, în cazul tumorilor cu potențial metastatic.
Printre localizările metastatice descrise se numără plămânul, ficatul și osul. Tipul și intensitatea monitorizării sunt adaptate riscului.
Dacă recidivează, se mai poate opera?
Uneori, da. O recidivă localizată și rezecabilă poate fi tratată printr-o nouă intervenție în cazuri selectate.
Strategia depinde de intervalul de la prima operație, localizarea recidivei, numărul leziunilor, tratamentele anterioare și starea pacientului.
Cum se face monitorizarea după operație?
Nu există un protocol universal acceptat pentru fiecare pacient. De obicei, monitorizarea include evaluare clinică și imagistică toracică, iar frecvența este adaptată riscului estimat.
Pentru pacienții cu factori de risc crescut pot fi necesare controale mai apropiate, în timp ce pentru formele cu risc redus intervalele pot fi mai mari. Având în vedere posibilitatea recidivelor tardive, urmărirea pe termen lung este importantă.
CT-ul este folosit la monitorizare?
Da, CT-ul toracic reprezintă una dintre principalele metode de supraveghere după rezecția unei tumori fibroase solitare pleurale. Permite evaluarea regiunii operate și identificarea unor eventuale leziuni toracice noi.
Schema exactă este stabilită de echipa medicală în funcție de rezultatul anatomopatologic.
Un CT normal după cinci ani înseamnă că nu mai poate recidiva?
Riscul scade pentru multe tumori cu evoluție favorabilă, dar nu devine automat zero.
Tumorile fibroase solitare sunt cunoscute pentru posibilitatea unor recidive tardive. Tocmai de aceea, durata urmăririi trebuie adaptată biologiei acestei boli și nu limitată automat la primii câțiva ani.
Ce factori cresc riscul de recidivă?
Studiile au asociat riscul mai mare cu elemente precum:
- dimensiunea mare;
- activitatea mitotică crescută;
- necroza;
- celularitatea crescută;
- pleomorfismul;
- anumite caracteristici morfologice;
- vârsta;
- sindroamele paraneoplazice;
- marginile incomplete.
Niciun singur element nu trebuie interpretat separat de restul raportului anatomopatologic.
Ce înseamnă activitate mitotică?
Anatomopatologul numără celulele aflate în diviziune într-o anumită suprafață microscopică. Un număr mai mare de mitoze sugerează o proliferare tumorală mai intensă și reprezintă unul dintre factorii utilizați în evaluarea riscului.
Valoarea trebuie interpretată împreună cu dimensiunea și necroza.
Ce înseamnă necroză tumorală?
Înseamnă existența unor regiuni în care celulele tumorale au murit. În contextul tumorii fibroase solitare, o proporție relevantă de necroză poate reprezenta un factor asociat cu un comportament biologic mai agresiv.
Necroza observată imagistic trebuie confirmată și evaluată histologic după rezecție.
O tumoră fără necroză și cu puține mitoze este sigur benignă?
Are, în general, un profil mai favorabil, dar nu poate fi oferită o garanție absolută. Tocmai existența unor recidive tardive inclusiv în cazuri considerate inițial cu risc redus justifică monitorizarea.
Prognosticul este o estimare de probabilitate, nu o predicție certă.
De ce este importantă evaluarea anatomopatologică completă?
Pentru că decizia postoperatorie nu depinde doar de confirmarea diagnosticului. Raportul trebuie să permită estimarea riscului și stabilirea planului de urmărire.
Într-o tumoră rară precum SFT, revizuirea anatomopatologică poate fi utilă în cazurile dificile sau atipice.
Ce trebuie discutat la consultația de chirurgie toracică?
Este util să fie clarificate:
- localizarea exactă;
- dimensiunea;
- dacă tumora este pediculată sau cu bază largă;
- raporturile cu plămânul și mediastinul;
- gradul de vascularizație;
- dacă este necesară biopsia;
- abordul chirurgical propus;
- probabilitatea unei rezecții pulmonare asociate;
- riscul de sângerare;
- modul în care va fi extrasă tumora;
- planul de monitorizare după rezultatul anatomopatologic.
În cadrul Elytis Hospital Iași, Dr. Ciprian Sebastian Lovin, Medic Primar Chirurgie Toracică realizează evaluarea chirurgicală a patologiei toracice.
Mai multe informații sunt disponibile pe pagina Chirurgie Toracică Elytis Hospital Iași.
O tumoră bine delimitată necesită totuși urmărire pe termen lung
Tumora fibroasă solitară pleurală este un bun exemplu de patologie în care imaginea aparent liniștitoare și chiar anumite caracteristici histologice favorabile nu elimină complet riscul biologic.
Pentru boala localizată și operabilă, obiectivul principal este rezecția completă cu margini negative. După operație, piesa trebuie analizată nu doar pentru confirmarea diagnosticului, ci și pentru stabilirea caracteristicilor care pot indica un risc mai mare de recidivă.
Monitorizarea ulterioară este importantă deoarece unele recidive apar după intervale lungi. Intensitatea controalelor poate fi adaptată categoriei de risc, dar urmărirea pe termen lung rămâne relevantă chiar după o rezecție completă.
Pentru programarea unei consultații în cadrul departamentului de Chirurgie Toracică apelați 031 9006 sau completați formularul de contact disponibil pe site.
Întrebări frecvente despre tumora fibroasă solitară a pleurei
Este o neoplazie mezenchimală cu un spectru variabil de comportament. Multe cazuri au evoluție favorabilă, dar unele pot recidiva sau metastaza, motiv pentru care riscul este evaluat individual.
Nu. Sunt tumori diferite ca origine biologică, anatomie patologică și tratament.
Nu există asocierea caracteristică dintre SFT și azbest descrisă pentru mezoteliom.
Da. Poate crește lent până la dimensiuni foarte mari înainte de apariția simptomelor.
Nu automat. Dimensiunea este doar unul dintre factorii prognostici și trebuie interpretată împreună cu mitozele, necroza și alte caracteristici.
Nu definitiv. CT-ul poate sugera diagnosticul și caracterizează anatomia, dar confirmarea se bazează pe anatomie patologică și imunohistochimie.
Expresia nucleară STAT6 este un marker foarte sensibil și specific pentru tumora fibroasă solitară și este utilizată frecvent pentru confirmarea diagnosticului.
Este fuziunea genetică caracteristică acestei tumori și explică utilitatea markerului STAT6 în diagnostic.
Pentru boala localizată și rezecabilă, chirurgia este în general tratamentul principal chiar dacă pacientul nu are simptome.
Da, pentru cazuri selectate. Dimensiunea, poziția și posibilitatea extragerii tumorii fără compromiterea rezecției sunt importante.
Poate fi posibil în cazuri atent selectate. Abordul este ales în funcție de anatomie și obiectivul rezecției, nu doar după disponibilitatea tehnologiei.
Nu de rutină. O rezecție pulmonară este necesară numai dacă anatomia și implicarea locală o justifică.
Da, rar. Sindromul Doege-Potter poate produce episoade severe de hipoglicemie prin secreția unor factori asemănători insulinei.
Da. Riscul este mai mic după rezecție completă și pentru tumorile cu profil favorabil, dar recidivele tardive sunt posibile.
Pentru că au fost descrise recidive la intervale mari după operație, inclusiv după mai mult de zece ani.
Ultima revizuire medicală:
20.10.2026, Dr. Ciprian Sebastian Lovin, medic primar Chirurgie toracică
Resurse:
- Gagnepain, A., et al. “Recurrence of Solitary Fibrous Tumour of the Pleura: A 20-Years Bi-Centric Study with Risk Score Comparison.” Interactive CardioVascular and Thoracic Surgery, 2025.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41071042/ - “Refining Risk Stratification and Surveillance Strategies in Pleuropulmonary Solitary Fibrous Tumors: An International, Retrospective, Multicenter Analysis.” 2025.
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12730344/ - “Solitary Fibrous Tumour of the Pleura: Evolution in Surgical Management and Challenges in Prognostic Evaluation.” 2026.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42484811/ - “Solitary Fibrous Tumor: An Updated Review.” 2026.
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC13586501/ - “Diagnostic Accuracy of Nuclear STAT6 Immunohistochemistry for Solitary Fibrous Tumour: A Systematic Review and Meta-Analysis.” 2026.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42566929/ - “Perioperative Decision-Making for a Solitary Fibrous Tumor of the Pleura: Lessons from Two Cases and Current Evidence.” 2026.
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC13073473/ - “Interdisciplinary Management of a Solitary Fibrous Tumor of the Pleura Complicated by Doege-Potter Syndrome.” 2025.
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12529698/ - “Advances in the Molecular Biology of the Solitary Fibrous Tumor and Potential Impact on Clinical Applications.” 2024.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39120790/