„Voi mai putea respira normal după ce mi se scoate un lob din plămân?” Este una dintre cele mai des întâlnite întrebări adreate medicului înaintea unei lobectomii.
Răspunsul diferă de la un pacient la altul. Îndepărtarea unui lob reduce cantitatea de țesut pulmonar disponibilă pentru respirație, însă organismul are o capacitate importantă de adaptare. Mulți pacienți pot reveni după lobectomie la activități cotidiene obișnuite, inclusiv mers, urcat scări, muncă și activitate fizică.
Cât de bine va respira fiecare persoană după operație depinde însă de funcția pulmonară existentă înaintea intervenției, lobul îndepărtat, starea plămânului restant, bolile respiratorii și cardiovasculare și nivelul general de condiție fizică.
Tocmai de aceea, chirurgul nu stabilește indicația unei lobectomii doar după imaginile tumorii. Înaintea operației trebuie evaluat și câtă funcție pulmonară va rămâne după rezecție.
Ce se întâmplă cu plămânul după o lobectomie?
În timpul lobectomiei este îndepărtat unul dintre lobii plămânului. După îndepărtarea unui lob, spațiul liber creat în torace nu rămâne, pur și simplu, gol. Plămânul restant se reexpansionează, iar structurile din torace își modifică treptat poziția. Diafragma și mediastinul participă, de asemenea, la această adaptare.
Organismul începe astfel să utilizeze cât mai eficient țesutul pulmonar rămas.
Lobul pulmonar crește la loc?
Nu, lobul pulmonar îndepărtat nu se regenerează sub forma unui lob nou. În schimb, plămânul restant își poate crește volumul și organismul se adaptează funcțional la cantitatea de țesut pulmonar rămasă.
Această adaptare explică de ce reducerea funcției pulmonare după lobectomie nu este întotdeauna direct proporțională cu cantitatea de țesut îndepărtată.
Cât plămân se pierde printr-o lobectomie?
Lobectomiile îndepărtează cantitîți diferite de țesut pulmonar. De exemplu, lobul superior drept nu reprezintă aceeași proporție funcțională ca lobul inferior drept sau lobul superior stâng. În plus, fiecare lob poate contribui diferit la funcția respiratorie.
Un lob afectat de:
- tumora care obstruează bronhia;
- emfizem sever;
- infecții repetate;
- distrucție pulmonară;
poate contribui deja mai puțin la funcția respiratorie înainte de operație. Din acest motiv, simpla afirmație că „se scoate o cincime din plămân” sau „o treime din plămân” nu permite estimarea exactă a funcției care va rămâne.
Cu cât afecțiunea este diagnosticată mai devreme, cu atât tratamentul este mai puțin invaziv. Descoperă programul SOS Nodul Pulmonar prin care pacienții la care s-a identificat o leziune pulmonară suspectă sunt complet evaluați și primesc un plan complet de tratament, avizat de o comisie multidisciplinară, în doar 10 zile.
Cum știe medicul dacă pacientul va putea respira suficient după operație?
Înaintea unei rezecții pulmonare se efectuează o evaluare funcțională. Printre parametrii importanți se numără:
- FEV1;
- DLCO;
- FEV1 postoperator estimat;
- DLCO postoperator estimat;
- capacitatea de efort;
- bolile cardiace și pulmonare asociate.
Ghidul comun ERS și ESTS publicat în 2025 recomandă măsurarea preoperatorie a DLCO pentru evaluarea riscului de complicații și mortalitate după chirurgia cancerului pulmonar.
Ce este FEV1?
FEV1 reprezintă volumul de aer pe care pacientul îl poate expira forțat în prima secundă a unei expirații maximale. Este unul dintre principalii parametri măsurați prin spirometrie.
FEV1 oferă informații despre fluxul de aer prin căile respiratorii și este important mai ales în boli precum BPOC. Înaintea unei lobectomii nu este analizată doar valoarea prezentă. Medicii pot estima și FEV1 postoperator, adică funcția probabilă după îndepărtarea unei anumite părți din plămân.
Ce este DLCO?
DLCO măsoară capacitatea plămânilor de a transfera gazele din aer către sânge. Această valoare oferă informații diferite față de spirometrie. Un pacient poate avea FEV1 relativ bun și totuși DLCO redus.
De aceea, ghidurile europene actuale recomandă măsurarea DLCO în evaluarea pacienților care urmează să fie supuși unei intervenții chirurgicale pentru cancer pulmonar.
De ce sunt importante atât FEV1, cât și DLCO?
Pentru că măsoară aspecte diferite ale funcției respiratorii. Explicat extrem de simplu:
- FEV1 arată cât de eficient poate circula aerul prin căile respiratorii.
- DLCO arată cât de eficient poate trece oxigenul din plămân către sânge.
Un pacient poate avea valori diferite pentru cele două. De aceea, evaluarea riscului unei rezecții pulmonare nu trebuie făcută doar după spirometrie. Literatura actuală consideră DLCO un predictor important al riscului postoperator chiar și la pacienții fără o reducere evidentă a FEV1.
Ce înseamnă FEV1 postoperator estimat?
Înainte de operație poate fi estimată funcția pulmonară care va rămâne după rezecție. Aceasta este denumită frecvent ppoFEV1, adică „predicted postoperative FEV1”.
Estimarea ia în calcul:
- valoarea FEV1 înainte de operație;
- cât țesut pulmonar funcțional va fi îndepărtat;
- contribuția segmentelor pulmonare care vor rămâne.
Aceeași logică poate fi utilizată pentru DLCO.
În cazurile cu funcție pulmonară limitată pot fi utilizate metode suplimentare pentru estimarea contribuției diferitelor regiuni pulmonare.
Ce înseamnă ppoDLCO?
Este capacitatea de difuziune estimată după operație. Practic, medicul încearcă să răspundă înaintea intervenției la întrebarea: „După ce vom îndepărta această parte din plămân, câtă capacitate de schimb gazos estimăm că va rămâne?”
Atât ppoFEV1, cât și ppoDLCO fac parte din evaluarea funcțională înaintea unei rezecții pulmonare.
Există o valoare sub care lobectomia este imposibilă?
Nu există un singur prag care decide automat dacă un pacient poate sau nu poate fi operat. Evaluarea modernă combină:
- FEV1;
- DLCO;
- valorile postoperatorii estimate;
- capacitatea de efort;
- bolile asociate;
- amploarea rezecției;
- riscul cardiovascular;
- experiența echipei.
Ghidul ERS/ESTS 2025 subliniază tocmai această evaluare integrată și nu recomandă selectarea pacienților pe baza unui singur parametru izolat.
De ce sunt necesare uneori teste de efort?
Valorile pulmonare măsurate în repaus nu spun întotdeauna suficient de relevante. Un pacient poate avea valori funcționale limitate, dar o capacitate de efort bună. În alte cazuri, rezerva cardiopulmonară poate fi mai redusă decât sugerează spirometria.
Testele de efort pot evalua modul în care:
- plămânii;
- inima;
- circulația;
- musculatura
funcționează împreună în timpul solicitării fizice.
Pentru pacienții cu funcție pulmonară redusă, testarea capacității de efort poate contribui la estimarea riscului operator.
Ce este testul cardiopulmonar de efort?
Testarea cardiopulmonară de efort, CPET, măsoară răspunsul organismului la activitate fizică. Unul dintre parametrii utilizați este consumul maxim de oxigen, VO2 peak. Acesta poate oferi informații despre rezerva cardiopulmonară a pacientului.
CPET poate fi recomandat atunci când testele funcționale inițiale indică un risc crescut sau când este necesară o estimare mai precisă înaintea unei rezecții pulmonare.
Cum este respirația în primele zile după lobectomie?
În primele zile după operație este frecvent ca pacientul să observe:
- respirație mai superficială;
- oboseală la mers;
- senzație de lipsă de aer la efort;
- tuse;
- dificultate la inspirația profundă;
- nevoia de pauze mai dese.
Aceste manifestări nu sunt determinate doar de pierderea unui lob. Contribuie și:
- durerea;
- anestezia;
- secrețiile bronșice;
- imobilizarea;
- drenul toracic;
- inflamația postoperatorie;
- pierderea temporară a condiției fizice.
De aceea, funcția respiratorie imediat după operație nu este identică cu funcția care va exista după câteva luni.
Respirația continuă să se îmbunătățească după externare?
De regulă, recuperarea continuă progresiv. Pe măsură ce:
- plămânul se reexpansionează;
- durerea scade;
- pacientul merge mai mult;
- secrețiile se elimină;
- musculatura își recapătă forța;
- organismul se adaptează;
toleranța la efort se poate îmbunătăți.
Studiile funcționale arată că valorile respiratorii continuă să evolueze în lunile de după rezecție și că estimările funcției postoperatorii sunt mai apropiate de situația stabilizată decât de primele zile după operație.
Cât scade funcția pulmonară după lobectomie?
Nu există un procent universal. Scăderea depinde de:
- lobul îndepărtat;
- funcția acelui lob înaintea operației;
- funcția plămânului restant;
- existența emfizemului;
- BPOC;
- alte boli pulmonare;
- condiția fizică;
- vârstă;
- procesul de recuperare.
Funcția pulmonară reală după operație poate fi diferită de simplul calcul bazat pe procentul anatomic de plămân îndepărtat.
Poate funcția pulmonară să scadă mai puțin decât ne-am aștepta?
Da. Un exemplu important îl reprezintă anumiți pacienți cu emfizem. Dacă lobul care trebuie îndepărtat era foarte afectat și funcționa slab, contribuția lui la respirație putea fi deja redusă înaintea operației. În asemenea situații, pierderea funcțională după rezecție poate fi mai mică decât ar sugera simpla cantitate de țesut îndepărtată.
Literatura privind evaluarea preoperatorie descrie inclusiv un efect asemănător reducerii de volum pulmonar la unii pacienți cu BPOC și emfizem.
BPOC înseamnă că voi respira mult mai greu după lobectomie?
Nu neapărat. BPOC reprezintă un factor important de risc și necesită evaluare atentă, dar diagnosticul de BPOC nu spune singur cât de bine va tolera pacientul operația.
Contează:
- severitatea obstrucției;
- DLCO;
- distribuția emfizemului;
- capacitatea de efort;
- lobul care urmează să fie îndepărtat;
- restul țesutului pulmonar.
De aceea, doi pacienți cu BPOC pot avea recomandări complet diferite.
Este mai greu să respiri după lobectomia unui lob inferior sau superior?
Nu se poate răspunde doar în funcție de poziția lobului. Contribuția fiecărui lob la funcția pulmonară variază. Contează inclusiv cât de bine funcționa acel lob înaintea intervenției.
Pentru cazurile cu rezervă pulmonară redusă pot fi necesare estimări funcționale suplimentare pentru a calcula mai precis contribuția țesutului care va fi rezecat.
Contează dacă operația este pe plămânul drept sau stâng?
Poate conta, deoarece plămânul drept și cel stâng au structură și volum diferite. Totuși, prognosticul funcțional nu poate fi dedus doar din partea pe care se află tumora.
Evaluarea trebuie să țină cont de funcția efectivă a întregului aparat respirator.
Lobectomie sau segmentectomie: care păstrează mai bine respirația?
Segmentectomia îndepărtează mai puțin țesut pulmonar decât lobectomia și are ca unul dintre obiective conservarea parenchimului. Pentru anumite tumori mici și periferice aceasta poate reprezenta o alternativă oncologică adecvată.
Totuși, avantajul funcțional nu este identic pentru fiecare pacient, iar operația mai mică nu trebuie aleasă dacă nu oferă control oncologic corespunzător.
Decizia se bazează în primul rând pe tratamentul corect al tumorii.
Citește și: Lobectomie, segmentectomie sau rezecție atipică: cum se decide cât plămân trebuie îndepărtat?
De ce nu se face segmentectomie tuturor pacienților pentru a păstra plămânul?
Pentru că obiectivul principal este tratarea oncologică adecvată. Segmentectomia este potrivită doar pentru anumite tumori și anumite localizări.
Dacă printr-o rezecție mai mică nu pot fi obținute margini chirurgicale adecvate sau dacă situația oncologică impune lobectomie, păstrarea suplimentară a plămânului poate compromite tratamentul cancerului.
Pot trăi normal cu un lob pulmonar mai puțin?
Mulți pacienți pot reveni la o viață activă după lobectomie. Pot fi posibile:
- mersul pe distanțe normale;
- urcatul scărilor;
- activitatea profesională;
- activitatea fizică;
- călătoriile;
- exercițiile sportive adaptate.
Nivelul de performanță depinde însă de funcția respiratorie individuală.
O persoană care practica sport intens înaintea operației poate observa o diferență la efort maximal chiar dacă activitățile cotidiene sunt bine tolerate.
Voi putea urca scările?
În majoritatea cazurilor, urcatul scărilor este posibil după recuperare. În primele săptămâni este normal ca pacientul să urce mai lent și să aibă nevoie de pauze. Toleranța se poate îmbunătăți progresiv pe măsură ce crește nivelul de activitate.
Dificultatea respiratorie severă sau în agravare trebuie însă evaluată medical.
Voi putea face sport?
Pentru mulți pacienți, da, dar reluarea activității fizice se face progresiv. Mersul începe precoce, iar eforturile mai intense sunt introduse ulterior în funcție de:
- recuperare;
- funcția respiratorie;
- bolile asociate;
- recomandările echipei medicale.
Pacienții care doresc să revină la sport intens pot beneficia de evaluarea capacității de efort.
De ce apare rapid senzația de sufocare, la început?
În primele săptămâni există mai multe motive pentru apariția senzației de lipsăde aer:
- scăderea temporară a funcției respiratorii;
- durerea;
- scăderea condiției fizice;
- anxietatea;
- slăbirea musculaturii;
- anemie;
- recuperarea după anestezie;
- secreții bronșice.
De aceea, lipsa de aer inițială nu trebuie interpretată automat ca noul nivel permanent de funcție pulmonară.
Anxietatea poate influența senzația de lipsă de aer?
Da, respirația și anxietatea sunt strâns legate. După o operație pulmonară, pacientul poate deveni foarte atent la fiecare inspirație și poate interpreta anumite senzații normale ale recuperării ca semn că „nu mai are suficient plămân”.
Aceasta nu înseamnă că dispneea trebuie pusă automat pe seama anxietății. Simptomele noi sau în agravare trebuie evaluate medical, dar este util de știut că percepția respirației poate fi influențată și de stres.
De ce sunt importante exercițiile respiratorii?
Respirațiile profunde și exercițiile recomandate după operație pot ajuta la:
- reexpansiunea plămânului;
- prevenirea atelectaziei;
- mobilizarea secrețiilor;
- refacerea tiparului respirator;
- creșterea încrederii pacientului în propria capacitate respiratorie.
Acestea fac parte din recuperarea postoperatorie împreună cu mobilizarea precoce.
Ce rol are mersul?
Mersul este una dintre cele mai simple și utile metode de recuperare. Ajută la:
- creșterea progresivă a toleranței la efort;
- menținerea masei musculare;
- îmbunătățirea circulației;
- ventilarea plămânilor;
- prevenirea decondiționării.
Distanța trebuie crescută gradual, în funcție de toleranță.
Are sens reabilitarea pulmonară?
Pentru anumiți pacienți, da. Reabilitarea pulmonară poate include:
- exerciții fizice supravegheate;
- antrenament respirator;
- educație;
- optimizarea tratamentului bolilor pulmonare;
- suport pentru renunțarea la fumat;
- intervenții nutriționale.
Poate fi deosebit de utilă pentru pacienții cu funcție pulmonară redusă sau toleranță mică la efort.
Fumatul după lobectomie afectează respirația?
Da, continuarea fumatului poate afecta:
- funcția pulmonară;
- vindecarea;
- riscul cardiovascular;
- riscul de infecții respiratorii;
- riscul apariției unor noi tumori pulmonare.
Renunțarea la fumat rămâne importantă și după operație.
Cum îmi dau seama dacă lipsa de aer este parte din recuperare sau o problemă?
Dispneea ușoară la efort, care se ameliorează progresiv, poate face parte din recuperare. Trebuie solicitată evaluare medicală dacă apare:
- dificultate respiratorie bruscă;
- agravare evidentă față de zilele precedente;
- lipsă de aer severă în repaus;
- durere toracică importantă;
- febră;
- tuse cu sânge în cantitate importantă;
- stare generală deteriorată;
- amețeală severă sau pierderea stării de conștiență.
Aceste manifestări pot avea cauze diferite și necesită evaluare.
De ce poate apărea dispneea bruscă după o perioadă în care mă simțeam mai bine?
O schimbare bruscă a respirației nu trebuie considerată automat parte a recuperării. Printre cauzele care trebuie excluse medical se pot afla:
- pneumotorax;
- acumulare de lichid;
- pneumonie;
- embolie pulmonară;
- tulburări cardiace;
- alte complicații.
Evaluarea trebuie făcută în funcție de simptome și context.
Respirația după lobectomie continuă să se adapteze luni întregi?
Da, recuperarea funcțională nu se încheie în momentul externării. Adaptarea poate continua pe parcursul lunilor următoare, pe măsură ce pacientul își recapătă condiția fizică și plămânul restant se adaptează.
Acesta este unul dintre motivele pentru care pacientul nu trebuie să judece rezultatul funcțional final după primele zile sau săptămâni.
Se repetă spirometria după operație?
Spirometria poate fi repetată atunci când există indicație medicală. Testarea postoperatorie poate fi utilă pentru:
- evaluarea funcției respiratorii;
- monitorizarea pacienților cu BPOC;
- investigarea dispneei persistente;
- evaluarea înaintea altor tratamente;
- planificarea recuperării.
Necesitatea și momentul testării sunt stabilite individual.
Ce se întâmplă dacă funcția pulmonară este prea redusă pentru lobectomie?
Dacă riscul funcțional este prea mare, echipa trebuie să analizeze alternative. În funcție de caracteristicile cancerului pot fi luate în considerare:
- o rezecție pulmonară mai limitată, dacă este oncologic adecvată;
- radioterapia stereotaxică;
- alte forme de radioterapie;
- tratament sistemic;
- combinații terapeutice.
Scopul nu este efectuarea operației cu orice preț, ci alegerea tratamentului care oferă cel mai bun raport între controlul bolii și siguranța pacientului.
Poate fi prezis exact cum voi respira după operație?
Nu cu precizie absolută. Investigațiile permit o estimare foarte utilă a riscului și a funcției pulmonare restante, dar fiecare organism se adaptează diferit. De aceea, chirurgul poate estima:
- riscul;
- funcția probabilă;
- toleranța la rezecție;
dar nu poate promite că pacientul va avea exact un anumit nivel de respirație după operație.
Ce întrebări merită adresate chirurgului înainte de lobectomie?
Pacientul poate întreba:
- Ce lob trebuie îndepărtat?
- Există posibilitatea unei rezecții mai mici?
- Care este FEV1 înainte de operație?
- Care este DLCO?
- Care este funcția pulmonară estimată după intervenție?
- Este necesar un test de efort?
- Ce impact poate avea BPOC asupra recuperării?
- Care este probabilitatea de a avea nevoie de oxigen după operație?
- Ce nivel de activitate pot estima după recuperare?
- Este recomandată reabilitarea pulmonară?
Răspunsurile trebuie raportate la situația individuală.
Evaluarea funcției respiratorii înaintea lobectomiei
Întrebarea importantă înaintea unei lobectomii nu este doar dacă tumora poate fi îndepărtată, ci și câtă funcție pulmonară va rămâne după intervenție și cum poate pacientul tolera această pierdere.
Din acest motiv, planificarea unei rezecții pulmonare include evaluarea atât a tumorii, cât și a funcției respiratorii.
Dr. Ciprian Sebastian Lovin, Medic Primar Chirurgie Toracică, realizează evaluarea și tratamentul chirurgical al patologiei toracice în cadrul Elytis Hospital Iași, inclusiv intervenții asistate robotic cu sistemul da Vinci Xi pentru cazurile în care există indicație.
Pentru programarea unei consultații de Chirurgie Toracică apelați 031 9006 sau completați formularul de programare disponibil pe site..
Întrebări frecvente despre respirația după lobectomie
Da. Mulți pacienți pot avea o viață activă după lobectomie, dacă funcția plămânului restant este suficientă.
Nu. Plămânul restant și organismul se adaptează la noua situație.
Unii pacienți primesc temporar oxigen în perioada postoperatorie. Necesitatea oxigenului pe termen mai lung depinde de funcția respiratorie individuală.
Nu neapărat. Toleranța la efort se poate îmbunătăți progresiv după operație.
Mulți pacienți pot reveni la activitate fizică. Nivelul posibil depinde de funcția pulmonară și cardiovasculară individuală.
De regulă, da, după recuperare. În perioada inițială poate fi nevoie de un ritm mai lent și de pauze.
Este volumul de aer expirat forțat în prima secundă și reprezintă unul dintre parametrii principali ai spirometriei.
Este un test care măsoară capacitatea plămânilor de a transfera gazele din aer către sânge.
Pentru a estima dacă pacientul va avea suficientă rezervă respiratorie după îndepărtarea lobului.
Nu automat. Riscul este evaluat individual pe baza funcției pulmonare, DLCO, capacității de efort și amplorii intervenției.
Da, mai ales în primele săptămâni. Toleranța la efort se poate îmbunătăți progresiv.
Atunci când este severă, apare brusc, se agravează sau este asociată cu alte simptome importante este necesară evaluare medicală.
Ultima revizuire medicală:
13.10.2026, Dr. Ciprian Sebastian Lovin, medic primar Chirurgie toracică
Resurse:
- Brunelli, Alessandro, et al. “European Respiratory Society and European Society of Thoracic Surgeons Clinical Practice Guideline on Fitness for Curative Intent Treatment of Lung Cancer.” European Respiratory Journal, vol. 66, no. 5, 2025, article 2500156.
https://publications.ersnet.org/content/erj/66/5/2500156 - Salati, Michele, et al. “Pulmonary Function Prediction in Lung Cancer Resection Candidates: The Latest Insights.” Breathe, 2025.
https://publications.ersnet.org/lookup/doi/10.1183/20734735.0041-2025 - Brunelli, Alessandro, et al. “ERS/ESTS Clinical Guidelines on Fitness for Radical Therapy in Lung Cancer Patients.” European Respiratory Journal, vol. 34, no. 1, 2009, pp. 17-41.
https://publications.ersnet.org/content/erj/34/1/17 - European Society of Thoracic Surgeons. “The Postoperative Period: Expected Recovery after Surgery.” ESTS Patient Information.
https://www.ests.org/about_ests/patient_information/surgical_process/the_postoperative_period.aspx - European Society of Thoracic Surgeons. “Once at Home.” ESTS Patient Information.
https://www.ests.org/about_ests/patient_information/surgical_process/postoperative_period/once_at_home.aspx