„Hidronefroză” este un termen care apare frecvent în rezultatele ecografiilor renale. Pentru pacient, formulări precum „dilatație pielocaliceală” sau „hidronefroză gradul II” pot conduce imediat la concluzia că urina nu se mai poate elimina din rinichi și că este necesară o intervenție.
În realitate, hidronefroza descrie dilatarea sistemului colector al rinichiului, dar nu demonstrează automat existența unei obstrucții urinare semnificative.
Un rinichi poate fi dilatat pentru că urina întâmpină un obstacol în calea eliminării, dar dilatarea poate exista și în alte situații. Invers, deși mai rar, poate exista o obstrucție relevantă fără o hidronefroză evidentă.
De aceea, atunci când ecografia arată hidronefroză, întrebarea importantă este dacă urina se evacuează corespunzător și dacă funcția rinichiului este afectată.
Ce înseamnă hidronefroză?
Urina produsă de rinichi este colectată în calicele renale, apoi ajunge în bazinet și de aici trece prin ureter către vezica urinară. Atunci când sistemul colector se dilată, această modificare este numită hidronefroză.
Ecografia poate evidenția:
- dilatarea bazinetului renal;
- dilatarea calicelor;
- modificări ale grosimii parenchimului în cazurile importante și de lungă durată;
- uneori dilatarea ureterului, dacă problema se află mai jos pe tractul urinar.
Hidronefroza este, prin urmare, o descriere anatomică observată imagistic. Pentru un tratament adecvat, este obligatorie identificarea cauzei.
Hidronefroza și obstrucția sunt același lucru?
Nu. Hidronefroza descrie dilatarea sistemului colector. Obstrucția urinară înseamnă că există o rezistență suficient de importantă în calea eliminării urinei încât drenajul este afectat și poate pune în pericol funcția rinichiului.
Literatura urologică subliniază de mult timp faptul că hidronefroza nu trebuie considerată automat echivalentul obstrucției. Evaluarea trebuie să determine dacă dilatarea observată are sau nu consecințe funcționale.
Acesta este motivul pentru care o ecografie care arată un rinichi dilatat nu este suficientă pentru a stabili indicația unei pieloplastii.
Citește și: Obstrucția joncțiunii pieloureterale: de ce se blochează eliminarea urinei din rinichi?
Cum poate exista hidronefroză fără un blocaj important?
Sistemul colector renal nu are aceeași formă și aceleași dimensiuni la toate persoanele. În anumite situații, bazinetul renal poate fi mai larg din pricina unor particularități anatomice, iar aspectul ecografic poate sugera o dilatare fără ca evacuarea urinei să fie semnificativ afectată.
Există și situații în care dilatarea apare temporar. De exemplu, hidratarea rapidă poate produce la adulți sănătoși o dilatare tranzitorie, nonobstructivă, vizibilă ecografic. Autorii atrag atenția că acest fenomen poate constitui o capcană de interpretare dacă imaginile sunt privite separat de contextul clinic.
Dilatarea poate fi întâlnită și în alte contexte, inclusiv modificări ale funcționării vezicii urinare sau ale tractului urinar inferior. Prin urmare, aspectul imagistic trebuie interpretat împreună cu simptomele și, atunci când este necesar, cu investigații care evaluează funcția și drenajul rinichiului.
Dacă hidronefroza este mare, înseamnă că obstrucția este severă?
Nu obligatoriu. O dilatare importantă ridică mai multe semne de întrebare și justifică evaluarea atentă, însă gradul hidronefrozei nu poate fi transformat direct într-o măsură a severității obstrucției.
Un sistem colector poate fi foarte dilatat și totuși să permită evacuarea urinei. Într-o altă situație, o modificare anatomică mai puțin spectaculoasă poate fi asociată cu un drenaj deficitar sau cu reducerea progresivă a funcției rinichiului.
Tocmai de aceea, evaluarea urmărește simultan:
- anatomia rinichiului;
- simptomele;
- modul în care urina se drenează;
- funcția rinichiului afectat;
- evoluția modificărilor în timp.
Ce poate provoca hidronefroza?
Obstrucția joncțiunii pieloureterale reprezintă doar una dintre cauzele posibile ale hidronefrozei. Dilatarea sistemului colector poate apărea în contextul mai multor afecțiuni, printre care:
- calculi urinari;
- îngustări ale ureterului;
- obstrucția joncțiunii pieloureterale;
- modificări ale vezicii urinare;
- retenție urinară importantă;
- compresii din exteriorul tractului urinar;
- anumite malformații sau particularități anatomice.
Cauza trebuie stabilită înainte de alegerea tratamentului. O ecografie renală poate fi primul pas al acestei evaluări.
Ecografia poate spune dacă rinichiul este obstruat?
Ecografia este foarte utilă pentru identificarea dilatării, dar are limite importante atunci când încercăm să răspundem la întrebarea dacă rinichiul este cu adevărat obstruat. Ea poate arăta anatomia sistemului colector și poate permite observarea evoluției în timp, dar nu măsoară direct cât de eficient este eliminată urina din rinichi.
Este o investigație foarte bună pentru screening și monitorizare, însă prezența hidronefrozei poate necesita teste suplimentare pentru confirmarea sau excluderea unei obstrucții. Ecografia poate identifica dilatarea, dar există atât situații de dilatare fără obstrucție, cât și cazuri mai rare de obstrucție fără hidronefroză evidentă.
Ce investigație poate arăta dacă urina se drenează normal?
În suspiciunea unei obstrucții a tractului urinar superior, una dintre investigațiile utilizate este scintigrafia renală dinamică cu test diuretic. Investigația urmărește modul în care un radiotrasor este preluat de rinichi și apoi eliminat prin sistemul urinar. Administrarea unui diuretic crește producția de urină și ajută la evaluarea drenajului.
Ghidul comun al Society of Nuclear Medicine and Molecular Imaging și European Association of Nuclear Medicine descrie renografia diuretică drept o metodă utilizată pentru diagnosticul sau excluderea obstrucției tractului urinar superior la adulți.
Citește și: Cum se stabilește dacă un rinichi cu hidronefroză are nevoie de pieloplastie?
Ce înseamnă funcția renală diferențială?
Cei doi rinichi nu contribuie întotdeauna în proporții perfect egale la funcția renală totală. Scintigrafia poate estima funcția renală diferențială, adică procentul din funcția totală asigurat de fiecare rinichi. 5Această informație poate fi importantă în obstrucția joncțiunii pieloureterale.
De exemplu, analizele de sânge pot arăta o creatinină normală deoarece rinichiul sănătos compensează funcția celui afectat. În același timp, rinichiul cu hidronefroză poate contribui mult mai puțin la funcția totală decât ar fi de așteptat.
Prin urmare, analizele normale de sânge nu exclud automat afectarea unilaterală a unui rinichi.
Un rinichi cu hidronefroză poate funcționa normal?
Da. Aspectul ecografic și funcția renală sunt două lucruri diferite. Un rinichi poate prezenta o dilatare persistentă a sistemului colector și poate păstra o funcție bună. În alte cazuri, hidronefroza este asociată cu drenaj deficitar și cu reducerea funcției.
Această diferență explică de ce nu toate persoanele cu hidronefroză primesc aceeași recomandare. Un pacient poate necesita doar monitorizare, în timp ce pentru altul poate fi justificată corectarea chirurgicală a obstrucției.
Hidronefroza provoacă întotdeauna simptome?
Nu, hidronefroza poate fi descoperită întâmplător în timpul unei ecografii sau al unui CT efectuat din alt motiv. Atunci când apar manifestări, acestea depind de cauză și pot include:
- durere lombară sau în flanc;
- episoade de durere asociate cu un aport mai mare de lichide;
- greață sau vărsături;
- infecții urinare;
- sânge în urină;
- formarea calculilor.
În cazul obstrucției joncțiunii pieloureterale, simptomele pot fi intermitente, inclusiv pentru că volumul de urină produs și gradul de distensie a bazinetului variază.
Absența durerii nu demonstrează însă că drenajul este normal.
Dacă pacientul nu are dureri, hidronefroza poate fi ignorată?
Nu este corect ca decizia terapeutică să fie luată numai după prezența sau absența durerii. Unele dilatații stabile, fără semne de obstrucție funcțională și fără deteriorarea rinichiului, pot fi urmărite în timp.
În alte situații, pacientul poate avea puține simptome, dar investigațiile pot indica afectarea drenajului sau modificarea progresivă a funcției renale.
De aceea, conduita se bazează pe ansamblul informațiilor, nu doar pe simptomatologie.
Hidronefroza poate apărea dacă există o piatră la rinichi?
Da, dacă un calcul blochează eliminarea urinei. Mai exact, calculul produce de obicei obstrucție atunci când ajunge într-o zonă în care împiedică drenajul, frecvent la nivelul ureterului. În această situație, hidronefroza este efectul acumulării urinei deasupra obstacolului.
Mecanismul este diferit de cel al unei obstrucții primare a joncțiunii pieloureterale, chiar dacă imaginea ecografică poate include, în ambele situații, dilatarea sistemului colector.
Identificarea cauzei este, prin urmare, esențială pentru un tratament corect și eficient.
Poate hidronefroza să afecteze rinichiul în timp?
Dacă în spatele hidronefrozei există o obstrucție semnificativă și persistentă, da. Presiunea crescută din sistemul colector poate afecta progresiv parenchimul renal.
Obstrucția joncțiunii pieloureterale netratată poate fi asociată cu infecții, litiază și deteriorarea funcției renale, deși evoluția diferă de la un pacient la altul.
Scopul investigațiilor este tocmai identificarea pacienților la care dilatarea reprezintă doar o particularitate anatomică sau o modificare stabilă și separarea lor de pacienții la care există o obstrucție relevantă pentru funcția rinichiului.
Hidronefroza dispare după pieloplastie?
Nu întotdeauna și, mai ales, nu imediat. Acest aspect este important deoarece pacienții pot presupune că succesul operației înseamnă că ecografia următoare trebuie să arate un rinichi complet nedilatat.
După corectarea obstrucției, sistemul colector poate rămâne mai larg decât în cazul unui rinichi care nu a fost niciodată dilatat. De aceea, rezultatul pieloplastiei este evaluat prin mai multe elemente:
- evoluția simptomelor;
- aspectul ecografic în timp;
- drenajul urinar;
- funcția renală;
- absența complicațiilor sau a semnelor de obstrucție recurentă.
Persistența unei anumite dilatații nu înseamnă automat că operația a eșuat.
Citește și: Poate reveni obstrucția după pieloplastie? Cum se verifică rezultatul intervenției?
Dacă hidronefroza este descoperită întâmplător, ce urmează?
Următorii pași depind de gradul dilatării și de contextul pacientului. Medicul poate lua în considerare:
- istoricul simptomelor;
- analize de sânge;
- sumar de urină și urocultură;
- ecografii anterioare;
- CT sau RMN;
- scintigrafie renală dinamică.
Nu toate aceste investigații sunt necesare pentru fiecare persoană. Obiectivul este să fie stabilite trei lucruri:
- care este cauza dilatării,
- dacă există o obstrucție reală,
- dacă rinichiul este afectat.
Evaluarea urologică poate fi realizată de medici cu experiență în chirurgia reconstructivă și minim invazivă. Dr. Bogdan Novac, medic primar Urologie și coordonator al programului de chirurgie robotică Elytis, are între ariile de expertiză chirurgia urologică minim invazivă și robotică.
Când poate fi necesară pieloplastia?
Pieloplastia nu este indicată doar pentru că pe ecografie apare cuvântul „hidronefroză”. Decizia poate fi luată în considerare atunci când evaluarea arată o obstrucție semnificativă și există factori precum simptome relevante, deteriorarea funcției renale, infecții recurente, calculi sau alte consecințe ale drenajului deficitar.
Pentru pacienții fără asemenea elemente poate fi posibilă monitorizarea, în funcție de particularitățile cazului.
Citește și: Cum se stabilește dacă un rinichi cu hidronefroză are nevoie de pieloplastie?
Hidronefroza este un simptom care trebuie explicat, nu diagnosticul final
Atunci când o ecografie arată hidronefroză, rezultatul spune că sistemul colector al rinichiului este dilatat. Nu spune însă, singur, de ce s-a produs dilatarea, dacă urina este cu adevărat blocată sau dacă funcția renală este amenințată.
Pentru această diferențiere pot fi necesare investigații suplimentare, alese în funcție de simptome, aspectul imagistic și contextul medical.
În suspiciunea de obstrucție a joncțiunii pieloureterale, evaluarea trebuie să pună împreună anatomia și funcția: cum arată rinichiul, cât de bine se drenează și cât contribuie la funcția renală totală.
Abia după această evaluare poate fi stabilit dacă pacientul are nevoie de monitorizare sau dacă există indicație pentru corectarea obstrucției, inclusiv prin pieloplastie.
Pentru programări la Urologie sunați la 031 9006 sau completați formularul de contact: profitați de experiența clinică a medicilor Elytis Hospital și, dacă e nevoie, de tehnologia de ultimă oră în ce privește chirurgia minim invazivă.
Întrebări frecvente
Da. Gradul de dilatare poate varia în anumite situații în funcție de hidratare, volumul vezicii și producția de urină. O imagine ecografică izolată trebuie interpretată în contextul clinic.
Da, deși este mai puțin frecvent. Literatura descrie și forme de uropatie obstructivă fără o dilatare evidentă a sistemului colector. Aceste situații apar în contexte clinice particulare și demonstrează încă o dată că dilatarea și obstrucția nu sunt concepte perfect echivalente.
Înseamnă că dilatarea este identificată la un singur rinichi. Cauza poate fi localizată la nivelul rinichiului, joncțiunii pieloureterale sau ureterului de pe partea respectivă.
Înseamnă că ambele sisteme colectoare sunt dilatate. În această situație trebuie luate în calcul și cauze care afectează eliminarea urinei mai jos pe tractul urinar, inclusiv anumite probleme ale vezicii sau ale evacuării acesteia. Evaluarea este importantă deoarece afectarea bilaterală poate avea consecințe asupra funcției renale globale.
Da. Sistemul colector poate rămâne dilatat chiar dacă drenajul s-a îmbunătățit. Din acest motiv, succesul tratamentului nu se apreciază numai după dispariția completă a dilatației.
Nu. Gradul hidronefrozei descrie aspectul anatomic. Pentru evaluarea contribuției funcționale a fiecărui rinichi poate fi necesară o investigație funcțională, precum scintigrafia renală.
Nu neapărat. Creatinina reflectă funcția renală globală, iar celălalt rinichi poate compensa o reducere a funcției rinichiului afectat. Evaluarea funcției diferențiale poate fi necesară în anumite cazuri.
Ultima revizuire:
30.09.2026, Dr. Bogdan Novac, Medic Primar, Coordonatorul Programului de Chirurgie Robotică al Spitalului Elytis Iași
Referințe:
- Taylor, Andrew T., et al. “SNMMI Procedure Standard/EANM Practice Guideline for Diuretic Renal Scintigraphy in Adults With Suspected Upper Urinary Tract Obstruction 1.0.” Seminars in Nuclear Medicine, vol. 48, no. 4, 2018, pp. 377-390. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29852947/
- Blaufox, M. Donald, et al. “The SNMMI and EANM Practice Guideline for Renal Scintigraphy in Adults.” European Journal of Nuclear Medicine and Molecular Imaging, vol. 45, no. 12, 2018, pp. 2218-2228. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30167801/
- Park, J. M., and D. A. Bloom. “The Pathophysiology of UPJ Obstruction. Current Concepts.” Urologic Clinics of North America, vol. 25, no. 2, 1998, pp. 161-169. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9633571/
- King, L. R. “Hydronephrosis. When Is Obstruction Not Obstruction?” Urologic Clinics of North America, vol. 22, no. 1, 1995, pp. 31-42. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7855958/
- Amis, E. S., Jr., et al. “Ultrasonic Inaccuracies in Diagnosing Renal Obstruction.” Urology, vol. 19, no. 1, 1982, pp. 101-105. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7058574/
- Klein, Justin, et al. “Hydration-Induced Hydronephrosis in Healthy Adults: A Diagnostic Pitfall in Renal Ultrasound Imaging.” 2025. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40866865/
- Scarcella, Simone, et al. “Non-Dilated Obstructive Nephropathy.” Clinical Kidney Journal, 2024. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39391590/
- Krajewski, Wojciech, et al. “Hydronephrosis in the Course of Ureteropelvic Junction Obstruction: An Underestimated Problem? Current Opinions on the Pathogenesis, Diagnosis and Treatment.” Advances in Clinical and Experimental Medicine, 2017. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29068584/