Urina produsă de rinichi este colectată în bazinetul renal și apoi trebuie să treacă printr-o zonă îngustă către ureter, tubul care o transportă spre vezica urinară. Locul în care bazinetul renal se continuă cu ureterul poartă numele de joncțiune pieloureterală.
Dacă trecerea urinei prin această zonă este îngreunată, presiunea poate crește în interiorul sistemului colector al rinichiului. În timp, poate apărea dilatarea bazinetului și a calicelor renale, adică hidronefroza. Această situație este cunoscută drept obstrucție a joncțiunii pieloureterale, prescurtată uneori OJPU sau UPJ obstruction în literatura medicală.
La unii pacienți afecțiunea este prezentă încă din perioada de dezvoltare a aparatului urinar și este descoperită în copilărie. La alții poate rămâne mult timp fără simptome și este diagnosticată abia la vârsta adultă.
Ce este joncțiunea pieloureterală?
Fiecare rinichi filtrează sângele și produce urină. Aceasta ajunge mai întâi în sistemul colector renal, format din calice și bazinetul renal. Din bazinet, urina trece în ureter.
Joncțiunea pieloureterală este exact zona de trecere dintre cele două structuri. Pentru ca drenajul să fie normal, urina trebuie să traverseze această regiune fără o rezistență semnificativă.
Atunci când există o îngustare anatomică sau o problemă funcțională a acestei zone, urina se evacuează mai greu din rinichi.
Obstrucția joncțiunii pieloureterale este definită prin afectarea semnificativă funcțional a fluxului urinar din bazinetul renal către porțiunea proximală a ureterului. Poate provoca durere, infecții urinare, formarea calculilor și, în anumite cazuri, deteriorarea funcției renale.
De ce poate fi îngustată această zonă?
Obstrucția poate apărea prin mecanisme intrinseci, adică legate de peretele joncțiunii sau al ureterului, ori prin mecanisme extrinseci, când o structură din exterior modifică drenajul urinei.
La adulți, printre mecanismele descrise se numără:
- un segment îngustat al joncțiunii;
- inserția particulară a ureterului în bazinet;
- un vas de sânge care traversează zona;
- țesut cicatricial;
- modificări apărute după intervenții sau alte procese locale.
O analiză sistematică publicată în 2023, care a evaluat cauzele obstrucției joncțiunii pieloureterale la adulți, a identificat vasele care traversează joncțiunea la aproximativ jumătate dintre pacienții incluși, urmate de stenoza intrinsecă ureterală și alte modificări anatomice.
Ce înseamnă un vas care traversează joncțiunea?
Rinichiul este vascularizat printr-o rețea complexă de artere și vene. La unele persoane, un vas care alimentează o porțiune a rinichiului poate trece prin apropierea joncțiunii pieloureterale.
În anumite situații, relația dintre vas și joncțiunea pieloureterală poate contribui la obstrucția drenajului urinar. Vasul nu este anormal prin simplul fapt că există, problema este raportul său anatomic cu zona prin care urina trebuie să treacă.
Acesta este și unul dintre motivele pentru care identificarea anatomiei din jurul joncțiunii este importantă înaintea unei intervenții reconstructive.
Obstrucția este întotdeauna prezentă de la naștere?
Nu. Multe cazuri sunt considerate primare și au la bază particularități anatomice sau funcționale dezvoltate odată cu aparatul urinar. O afecțiune poate fi de origine congenitală fără să dea simptome în copilărie. Unele persoane pot ajunge chiar la vârsta adultă fără manifestări evidente.
Există și obstrucții secundare, care apar ulterior în viață, de exemplu în contextul unor modificări cicatriciale sau al altor afecțiuni ale tractului urinar.
Din acest motiv, un adult diagnosticat cu obstrucție a joncțiunii pieloureterale nu are neapărat o boală apărută recent.
De ce se dilată rinichiul atunci când urina nu se drenează normal?
Rinichiul continuă să producă urină chiar dacă evacuarea acesteia este îngreunată. Dacă urina se acumulează în sistemul colector mai repede decât poate fi evacuată, bazinetul și calicele renale se pot dilata. Această dilatare este numită hidronefroză.
Hidronefroza reprezintă însă o constatare imagistică, nu o explicație completă asupra cauzei. Un rinichi poate fi dilatat din cauza unei obstrucții semnificative, dar există și situații în care sistemul colector este dilatat fără să existe un blocaj funcțional important.
Tocmai de aceea, ecografia care descoperă hidronefroză nu este suficientă pentru a se stabili indicația de operație.
Citește și: Hidronefroza înseamnă că rinichiul este blocat?
Ce simptome poate provoca obstrucția joncțiunii pieloureterale?
Manifestările acestui tip de obstrucție sunt foarte variabile. Unii pacienți sunt diagnosticați întâmplător în urma unei ecografii, a unui CT sau a unei alte investigații efectuate pentru o problemă diferită.
Atunci când apar simptome, acestea pot include:
- durere în flanc sau în zona lombară;
- episoade de durere care se accentuează după consumul unei cantități mari de lichide;
- infecții urinare recurente;
- greață sau vărsături în timpul episoadelor dureroase;
- apariția calculilor renali;
- sânge în urină în anumite situații.
Durerea poate fi intermitentă deoarece gradul de obstrucție nu este întotdeauna identic. Durerea în flanc, infecțiile recurente, calculii și afectarea funcției renale sunt enumerate printre principalele modalități de prezentare la adult.
De ce durerea poate apărea după ce pacientul bea mai multe lichide?
Atunci când aportul de lichide crește, rinichiul produce o cantitate mai mare de urină. Dacă evacuarea acesteia prin joncțiunea pieloureterală este limitată, sistemul colector renal se poate destinde mai mult și presiunea poate crește temporar.
Această situație poate provoca durere în flanc.
Nu orice durere care apare după consumul de lichide înseamnă însă obstrucție a joncțiunii pieloureterale. Simptomele trebuie corelate cu investigațiile imagistice și funcționale.
Poate obstrucția să afecteze funcția rinichiului?
Da, în anumite cazuri. Dacă drenajul este semnificativ afectat pentru o perioadă suficient de lungă, presiunea crescută din sistemul colector poate contribui la deteriorarea parenchimului renal și la reducerea funcției rinichiului respectiv.
Acest proces nu se desfășoară în mod identic la toți pacienții. Există persoane cu hidronefroză importantă și funcție renală relativ bine păstrată, dar și cazuri în care funcția unui rinichi este deja redusă la momentul diagnosticului.
De aceea, evaluarea nu se limitează la aspectul rinichiului pe ecografie.
Cum se descoperă obstrucția joncțiunii pieloureterale?
Prima investigație poate fi o ecografie renală, mai ales atunci când pacientul prezintă durere lombară sau când hidronefroza este identificată întâmplător. În funcție de situație, evaluarea poate continua cu:
- CT;
- uro-CT;
- RMN sau uro-RMN în cazuri selectate;
- analize de sânge pentru funcția renală;
- sumar de urină și urocultură;
- scintigrafie renală cu test diuretic.
Fiecare investigație răspunde unei întrebări diferite.
Ecografia arată în principal anatomia și gradul dilatării. CT-ul poate oferi informații suplimentare despre anatomie, calculi și raporturile cu structurile vecine. Scintigrafia renală poate evalua drenajul și contribuția funcțională a fiecărui rinichi.
Dacă aveți nevoie de evaluarea simptomelor și a tractului urinar, citiți mai multe despre consultația urologică pentru adulți.
De ce ecografia nu este suficientă pentru a spune că rinichiul este blocat?
Ecografia este foarte utilă pentru identificarea dilatării sistemului colector. Totuși, ea oferă în principal o imagine anatomică. Un bazinet dilatat nu demonstrează automat că urina nu poate fi evacuată corespunzător. Uneori sistemul colector poate rămâne dilatat chiar dacă drenajul este satisfăcător.
Pentru a stabili dacă există o obstrucție funcțional semnificativă, medicul poate recomanda o investigație care evaluează efectiv drenajul urinar și funcția separată a celor doi rinichi.
Citește și: Cum se stabilește dacă un rinichi cu hidronefroză are nevoie de pieloplastie?
Ce este scintigrafia renală cu test diuretic?
Scintigrafia renală cu test diuretic este o investigație de medicină nucleară utilizată pentru evaluarea funcției și a drenajului renal. Pacientului îi este administrată o cantitate mică de trasor radioactiv, iar aparatul urmărește modul în care acesta este preluat și eliminat de rinichi.
Administrarea unui diuretic stimulează producția și eliminarea urinei. Astfel, poate fi evaluat modul în care urina părăsește sistemul colector.
Un element important este funcția renală diferențială, adică procentul din funcția totală asigurat de fiecare rinichi. Interpretarea nu se face însă pe baza unui singur parametru. Curbele de drenaj, imaginile, simptomele și celelalte investigații trebuie analizate împreună.
Orice obstrucție a joncțiunii pieloureterale trebuie operată?
Nu. Există situații în care pacientul nu are simptome importante, funcția renală este stabilă, iar investigațiile nu arată o deteriorare progresivă. În astfel de cazuri poate fi aleasă monitorizarea.
Intervenția este luată în considerare mai ales atunci când există simptome relevante, drenaj obstrucționat, deteriorarea funcției rinichiului, infecții recurente, formare de calculi sau alte elemente care indică efectele clinice ale obstrucției.
La adulții cu funcție renală deja redusă, o revizuire sistematică a arătat că pieloplastia poate ameliora simptomele și poate stabiliza funcția în cazuri selectate, deși capacitatea de recuperare funcțională diferă mult între pacienți.
Ce este pieloplastia?
Pieloplastia este intervenția reconstructivă prin care este refăcută zona de trecere dintre bazinetul renal și ureter. Segmentul îngustat este îndepărtat, iar ureterul sănătos este reconectat la bazinet astfel încât urina să se poată drena mai ușor.
Dacă există un vas care traversează joncțiunea și contribuie la obstrucție, reconstrucția poate fi adaptată anatomiei respective.
Pieloplastia poate fi realizată prin chirurgie deschisă, laparoscopică sau asistată robotic, în funcție de caz și de experiența echipei.
Citește și: Chirurgia robotică: ce este, cum funcționează și pentru ce operații este folosită.
De ce poate fi utilă chirurgia robotică în pieloplastie?
Pieloplastia este o operație reconstructivă care presupune disecția precisă a joncțiunii și realizarea unei suturi între ureter și bazinetul renal. Sistemele robotice oferă vizualizare tridimensională mărită și instrumente articulate controlate de chirurg, caracteristici care pot facilita sutura și reconstrucția în spații anatomice restrânse.
Robotul nu operează autonom și nu decide cum trebuie realizată intervenția. Chirurgul controlează instrumentele pe întreaga durată a procedurii.
Alegerea unui abord robotic nu se face însă doar pe baza diagnosticului. Anatomia pacientului, intervențiile anterioare, cauza obstrucției și experiența echipei sunt importante pentru stabilirea strategiei chirurgicale.
Dr. Bogdan Novac, medic primar urolog și șef de lucrări în cadrul U.M.F Iași coordonează programul de chirurgie robotică și are competențe în chirurgie urologică minim invazivă și robotică: află mai multe despre profilului său profesional.
Un vas care traversează joncțiunea trebuie îndepărtat?
Nu, un vas care vascularizează rinichiul nu este îndepărtat doar pentru că traversează regiunea joncțiunii pieloureterale.
Atunci când raportul dintre vas și joncțiune contribuie la obstrucție, reconstrucția poate fi realizată astfel încât noua conexiune dintre bazinet și ureter să nu mai fie comprimată sau tensionată de vas.
Planul exact de reconstrucție depinde de anatomia identificată intraoperator.
Hidronefroza dispare imediat după corectarea obstrucției?
Nu neapărat. Sistemul colector poate rămâne dilatat o perioadă după restabilirea drenajului și, la unii pacienți, poate să nu revină complet la un aspect anatomic normal.
Din acest motiv, succesul pieloplastiei nu se stabilește numai după dimensiunea bazinetului la ecografie. Trebuie evaluate simptomele, drenajul urinar și, când este necesar, funcția rinichiului.
Citește și: Poate reveni obstrucția după pieloplastie? Cum se verifică rezultatul intervenției?
Ce se poate întâmpla dacă obstrucția semnificativă nu este tratată?
Evoluția depinde de severitatea și durata obstrucției.
În cazurile semnificative pot apărea:
- episoade repetate de durere;
- infecții urinare;
- calculi;
- accentuarea hidronefrozei;
- reducerea progresivă a funcției rinichiului.
Obiectivul evaluării urologice este tocmai diferențierea pacienților care pot fi monitorizați de cei la care obstrucția produce consecințe și necesită tratament.
Ecografia, investigațiile anatomice și testele funcționale pot oferi informații complementare. Dacă obstrucția este semnificativă și produce simptome, complicații sau afectarea funcției renale, pieloplastia poate restabili drenajul prin reconstrucția joncțiunii.
Pentru programări Urologie sună la 031 9006 sau completează formularul de contact.
Întrebări frecvente
Da, deși afectarea unilaterală este mai frecvent întâlnită. Dacă există modificări bilaterale, evaluarea funcției renale globale și a contribuției fiecărui rinichi devine deosebit de importantă pentru stabilirea conduitei.
Simptomele pot semăna uneori, în special prin apariția durerii de flanc. Calculii pot însă produce o obstrucție în alte segmente ale tractului urinar și sunt de obicei identificați prin investigațiile imagistice corespunzătoare. În plus, staza urinară asociată unei obstrucții cronice poate favoriza formarea calculilor.
Sarcina produce modificări fiziologice ale tractului urinar și poate accentua dilatarea sistemului colector. Dacă există o obstrucție preexistentă, interpretarea hidronefrozei necesită evaluare urologică și obstetricală adaptată situației clinice și trimestrului de sarcină.
Da. Creatinina din sânge reflectă funcția renală globală. Dacă celălalt rinichi funcționează normal, analizele uzuale pot rămâne în limite chiar dacă rinichiul afectat contribuie mai puțin la funcția totală. De aceea, în anumite situații este necesară evaluarea separată a funcției fiecărui rinichi.
Da. Unele forme secundare pot apărea în contextul cicatrizării sau al modificărilor anatomice produse după intervenții anterioare. Stabilirea cauzei este importantă deoarece o pieloplastie realizată pentru o obstrucție recurentă poate fi mai complexă decât o intervenție primară.
Nu există un tratament medicamentos care să corecteze definitiv o stenoză anatomică semnificativă a joncțiunii. Medicamentele pot fi utilizate pentru controlul unor simptome sau pentru tratarea complicațiilor, precum infecțiile, dar nu reconstruiesc segmentul îngustat.
Ultima revizuire medicală:
30.09.2026, Dr. Bogdan Novac, Medic Primar, Coordonatorul Programului de Chirurgie Robotică al Spitalului Elytis Iași
Referințe:
- O’Sullivan, Niall J., and Steven Anderson. “Pelviureteric Junction Obstruction in Adults: A Systematic Review of the Literature.” Current Urology, vol. 17, no. 2, 2023, pp. 86-91. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37691990/
- Rai, Arun, Alan Hsieh, and Arthur Smith. “Contemporary Diagnosis and Management of Pelvi-Ureteric Junction Obstruction.” BJU International, vol. 129, no. 4, 2022, pp. 422-430. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35044033/
- Raffort, Juliette, et al. “Pelvi-Ureteric Junction Obstruction Related to Crossing Vessels: Vascular Anatomic Variations and Implication for Surgical Approaches.” International Urology and Nephrology, vol. 50, 2018, pp. 1179-1186. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29302903/
- Freitas, Pedro F. S., et al. “Pyeloplasty in Adults with Ureteropelvic Junction Obstruction in Poorly Functioning Kidneys: A Systematic Review.” Urology, vol. 154, 2021, pp. 21-29. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34033827/
- Kausik, Sankar, and Joseph W. Segura. “Surgical Management of Ureteropelvic Junction Obstruction in Adults.” International Brazilian Journal of Urology, vol. 29, no. 1, 2003, pp. 3-10. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15745460/
- Grasso, Michael, Robert P. Caruso, and Christopher K. Phillips. “UPJ Obstruction in the Adult Population: Are Crossing Vessels Significant?” Reviews in Urology, vol. 3, no. 1, 2001, pp. 42-51. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16985690/