Luni – Vineri: 08:00 – 20:00 Programări: 0319006

Bulectomia și tratamentul chirurgical al pneumotoraxului: când este necesară operația și cum poate fi redus riscul de recidivă

senioara care respira cu dificultate

Un pneumotorax apare atunci când aerul pătrunde în spațiul dintre plămân și peretele toracic, determinând plămânul să se desprindă parțial sau complet de peretele toracic și să își reducă volumul.

În unele situații, primul episod se poate trata fără operație. În altele, mai ales dacă pneumotoraxul reapare, dacă există o pierdere persistentă de aer sau dacă prevenirea unei noi recidive este deosebit de importantă, poate fi recomandat tratamentul chirurgical.

Una dintre intervențiile utilizate este bulectomia, prin care chirurgul îndepărtează bulele sau blebsurile pulmonare considerate surse probabile ale pierderii de aer. Operația poate fi asociată cu o procedură asupra pleurei, precum pleurodeza sau pleurectomia, pentru a reduce riscul ca plămânul să se desprindă din nou de peretele toracic.

Tipul pneumotoraxului, numărul episoadelor, persistența pierderii de aer, boala pulmonară de fond, profesia, activitățile pacientului și riscul unei recidive sunt luate în considerare în decizia terapeutică .

În cadrul Elytis Hospital Iași, evaluarea și tratamentul chirurgical al patologiei toracice sunt coordonate de Dr. Ciprian Sebastian Lovin, Medic Primar Chirurgie Toracică, cu competențe în chirurgie minim invazivă și bronhologie intervențională.

Ce este pneumotoraxul?

Plămânul este acoperit de o membrană fină numită pleură viscerală, iar interiorul peretelui toracic este căptușit de pleura parietală. Între acestea există în mod normal un spațiu virtual, numit spațiu pleural. Presiunea din acest spațiu contribuie la menținerea plămânului expandat.

Dacă aerul pătrunde între cele două foițe pleurale, această relație este perturbată și plămânul se poate colaba parțial sau complet. Această situație se numește pneumotorax.

Mai multe informații despre cauzele, simptomele și tratamentul episodului acut sunt disponibile în articolul Pneumotoraxul spontan: de ce apare și cum se tratează?. 

Ce simptome poate produce pneumotoraxul?

Manifestările pneumotoraxului pot varia de la simptome relativ discrete până la urgențe respiratorii. Cele mai frecvente sunt:

  • durere toracică apărută brusc, de obicei pe o singură parte;
  • senzație de lipsă de aer;
  • respirație rapidă;
  • tuse seacă;
  • disconfort la inspirație profundă.

Severitatea simptomelor nu depinde exclusiv de dimensiunea pneumotoraxului. Un pacient tânăr, fără boală pulmonară, poate tolera diferit aceeași cantitate de aer pleural față de un pacient cu BPOC și rezervă respiratorie redusă.

O dificultate severă de respirație, amețeala, pierderea stării de conștiență, deteriorarea rapidă a stării generale sau suspiciunea de pneumotorax în tensiune reprezintă situații care necesită evaluare medicală de urgență.

Ce este pneumotoraxul spontan?

Pneumotoraxul spontan apare fără un traumatism evident al toracelui. Există două mari categorii.

Pneumotoraxul spontan primar

Apare la persoane la care nu a fost diagnosticată anterior o boală pulmonară semnificativă. Este întâlnit frecvent la persoane tinere și poate fi asociat cu existența unor mici modificări pulmonare subpleurale, precum blebsurile sau bulele.

Pneumotoraxul spontan secundar

Apare pe fondul unei boli pulmonare cunoscute sau subiacente. Poate fi asociat, printre altele, cu:

  • BPOC și emfizem;
  • boli pulmonare interstițiale;
  • fibroză chistică;
  • anumite infecții pulmonare;
  • alte boli structurale ale plămânului.

Pneumotoraxul secundar poate fi mai dificil de tolerat deoarece pacientul pornește deja de la o rezervă respiratorie redusă.

Ce este pneumotoraxul traumatic?

Pneumotoraxul poate apărea și după un traumatism toracic. Cauzele pot include:

  • accidente;
  • fracturi costale;
  • leziuni penetrante;
  • traumatisme importante.

Există și pneumotorax iatrogen, produs ca o complicație a unor proceduri medicale.

Strategia terapeutică pentru aceste forme poate fi diferită de cea utilizată pentru pneumotoraxul spontan.

Ce este pneumotoraxul în tensiune?

Pneumotoraxul în tensiune este o formă gravă în care aerul intră progresiv în cavitatea pleurală și nu poate fi evacuat corespunzător. Presiunea crește și poate comprima plămânul, vasele mari și structurile mediastinale, afectând atât respirația, cât și circulația.

Pneumotoraxul în tensiune este o urgență medicală și necesită tratament imediat.

Într-un astfel de context, prioritatea nu este planificarea unei bulectomii elective, ci stabilizarea pacientului. Ulterior, după controlul episodului acut, poate fi discutată strategia de prevenire a recidivei.

Ce sunt blebsurile pulmonare?

Blebsurile sunt mici acumulări de aer aflate imediat sub pleura viscerală, de regulă aproape de suprafața plămânului. Pot fi prezente mai ales în zonele apicale.

Ruperea unui astfel de bleb poate permite aerului să pătrundă în spațiul pleural și poate contribui la apariția pneumotoraxului.

În limbajul pacientului sunt descrise uneori drept „bule pe plămân”.

Ce sunt bulele pulmonare?

Bulele pulmonare sunt spații anormale umplute cu aer în interiorul plămânului, rezultate prin distrugerea unor pereți alveolari. Pot varia foarte mult ca dimensiune.

Unele sunt descoperite întâmplător și nu produc simptome. Altele pot fi asociate cu:

  • emfizem;
  • compresia țesutului pulmonar sănătos;
  • pneumotorax;
  • reducerea funcției respiratorii.

Bulele și blebsurile nu sunt termeni complet interschimbabili, chiar dacă în practica de zi cu zi sunt uneori grupați sub expresia „bule pulmonare”.

Citește și: Ce sunt bulele pulmonare și de ce pot provoca pneumotorax? 

Dacă există bule la CT înseamnă că trebuie operație?

Nu neapărat. Prezența unei bule sau a unor blebsuri la CT nu reprezintă o indicație chirurgicală. Contează:

  • dacă pacientul a avut pneumotorax;
  • dacă acesta a recidivat;
  • dacă există pierdere persistentă de aer;
  • dimensiunea și localizarea modificărilor;
  • boala pulmonară de fond;
  • riscul individual de recidivă;
  • ocupația și activitățile pacientului.

Imaginile CT trebuie interpretate în contextul întregului caz.

Orice pneumotorax trebuie operat?

Nu. Ghidurile internaționale actuale permit mai multe strategii pentru pneumotoraxul spontan primar, în funcție de simptome, stabilitatea pacientului și contextul clinic.

Pentru unii pacienți atent selecționați, minim simptomatici și stabili, poate fi luată în considerare conduita conservatoare. În alte situații pot fi utilizate:

  • aspirația aerului;
  • drenajul toracic;
  • tratamentul ambulator selectat;
  • intervenția chirurgicală.

Ghidul comun ERS, EACTS și ESTS din 2024 recomandă chiar luarea în considerare a chirurgiei precoce după primul episod de pneumotorax spontan primar pentru pacienții care acordă o prioritate deosebită prevenirii recidivei.

Așadar, operația nu este obligatorie după primul episod, dar nici nu este rezervată exclusiv celui de-al doilea sau al treilea episod.

Citește și: Când e necesară operația pentru pneumotorax? Primul episod, recidiva și pierderea persistentă de aer 

Când este necesară operația pentru pneumotorax?

Indicația este individualizată, însă intervenția chirurgicală este discutată frecvent în câteva situații importante.

Pneumotorax recurent pe aceeași parte

După un al doilea episod ipsilateral, prevenirea unei noi recidive devine o preocupare importantă. Ghidul British Thoracic Society recomandă luarea în considerare a chirurgiei elective după un al doilea pneumotorax pe aceeași parte.

Primul pneumotorax pe partea opusă

Dacă pacientul a avut pneumotorax pe un plămân și ulterior dezvoltă primul episod pe celălalt plămân, chirurgia poate fi discutată pentru prevenirea recidivei.

Pierdere persistentă de aer

Dacă plămânul continuă să piardă aer prin dren și comunicarea nu se închide, poate fi necesară repararea chirurgicală a sursei.

Plămân care nu se reexpansionează

Dacă plămânul nu revine corespunzător la peretele toracic în ciuda drenajului, este necesară reevaluarea cauzei și poate deveni necesar tratamentul chirurgical.

Pneumotorax bilateral

Afectarea ambilor plămâni modifică profilul de risc și poate reprezenta o indicație pentru evaluare chirurgicală.

Profesii în care recidiva poate avea consecințe majore

Pentru anumite persoane, un nou pneumotorax produs într-un moment critic poate pune viața în pericol. Exemplele discutate în ghiduri includ:

  • piloți;
  • scafandri;
  • anumite ocupații militare sau profesionale cu risc crescut.

În asemenea situații, prevenirea recidivei poate justifica o strategie chirurgicală chiar după primul episod.

Pneumotorax în tensiune

După stabilizarea episodului acut, riscul și beneficiile unei proceduri definitive de prevenire a recidivei pot fi analizate cu chirurgul toracic.

Se poate opera de la primul pneumotorax?

Da, în anumite situații. Ghidurile ERS/EACTS/ESTS 2024 sugerează luarea în considerare a unei intervenții chirurgicale precoce după primul pneumotorax spontan primar atunci când pacientul consideră foarte importantă reducerea riscului de recidivă.

Decizia trebuie însă discutată individual. Trebuie comparate:

  • riscul unei recidive dacă nu se operează;
  • riscurile intervenției;
  • impactul unei eventuale recidive asupra vieții pacientului;
  • profesia;
  • activitățile;
  • preferințele pacientului.

Ce este bulectomia?

Bulectomia este intervenția prin care chirurgul îndepărtează una sau mai multe bule pulmonare. În contextul pneumotoraxului spontan, intervenția poate viza blebsurile sau bulele considerate responsabile pentru pierderea de aer.

Zona respectivă este rezecată, frecvent cu ajutorul unor dispozitive chirurgicale de sutură mecanică. Scopul este eliminarea sursei pulmonare evidente a pierderii de aer.

Bulectomia înseamnă că se scoate o parte mare din plămân?

De cele mai multe ori, nu. În tratamentul pneumotoraxului asociat unor blebsuri sau bule localizate, rezecția pulmonară poate fi limitată. Aceasta nu este echivalentă cu o lobectomie.

Cantitatea de țesut îndepărtată depinde însă de:

  • numărul leziunilor;
  • dimensiunea acestora;
  • localizare;
  • calitatea țesutului pulmonar;
  • boala pulmonară subiacentă.

În cazul bulelor gigante sau al unor afecțiuni pulmonare mai complexe, strategia poate fi diferită.

Ce este o rezecție wedge în pneumotorax?

O rezecție wedge sau rezecție atipică presupune îndepărtarea unei porțiuni de țesut pulmonar fără respectarea limitelor unui segment pulmonar anatomic.

Dacă blebsurile sau bulele sunt localizate într-o anumită regiune, acestea pot fi excizate împreună cu o mică margine de plămân. Acest tip de rezecție este frecvent asociat termenului de bulectomie în chirurgia pneumotoraxului.

Dacă se îndepărtează bula, pneumotoraxul nu mai poate reveni?

Riscul de recidivă scade după tratamentul chirurgical, dar nu devine zero. Pneumotoraxul nu este întotdeauna produs exclusiv de o singură bulă vizibilă. Pot exista:

  • alte blebsuri foarte mici;
  • modificări microscopice ale pleurei;
  • boală pulmonară difuză;
  • apariția ulterioară a altor leziuni.

Acesta este motivul pentru care tratamentul chirurgical poate include, pe lângă intervenția asupra plămânului, și o procedură destinată aderenței pleurale.

Ce este pleurodeza?

Pleurodeza urmărește crearea unei aderențe între pleura viscerală și pleura parietală. Dacă cele două suprafețe devin aderente, spațiul în care s-ar putea acumula din nou aer este redus.

Pleurodeza poate fi realizată prin diferite metode. În context chirurgical poate fi:

  • mecanică;
  • chimică.

Alegerea tehnicii depinde de situația clinică și de preferința și experiența echipei.

Ce înseamnă pleurodeză mecanică?

În pleurodeza mecanică, suprafața pleurei parietale este iritată controlat pentru a declanșa o reacție inflamatorie care favorizează aderarea celor două foițe pleurale. 

Una dintre tehnici este abraziunea pleurală. Aceasta poate fi asociată cu bulectomia.

Ce este pleurodeza chimică?

Pleurodeza chimică utilizează o substanță introdusă în spațiul pleural pentru a produce reacția inflamatorie necesară aderării pleurelor.

Există mai multe substanțe utilizate în practica medicală, iar indicația și metoda trebuie adaptate cazului.

Pleurodeza chimică poate avea rol și pentru anumite persoane care prezintă risc crescut pentru o intervenție chirurgicală.

Ce este pleurectomia?

Pleurectomia presupune îndepărtarea unei porțiuni din pleura parietală. Procesul de vindecare determină aderarea plămânului de peretele toracic și urmărește reducerea riscului de recidivă. Poate fi efectuată în anumite strategii chirurgicale pentru pneumotorax.

Ghidul european comun ERS/EACTS/ESTS 2024 arată însă că dovezile actuale nu permit stabilirea unei superiorități clare a pleurectomiei față de pleurodeza chimică pentru prevenirea recidivei. Prin urmare, nu există o singură tehnică obligatorie pentru toți pacienții.

Se face întotdeauna pleurodeză împreună cu bulectomia?

În practica chirurgicală, bulectomia este frecvent asociată cu o procedură pleurală pentru prevenirea recidivei. Cu toate acestea, ghidul ERS/EACTS/ESTS 2024 subliniază că dovezile comparative disponibile sunt încă insuficiente pentru a stabili cu certitudine dacă adăugarea pleurodezei la intervenția pulmonară oferă un beneficiu superior în toate situațiile.

Decizia trebuie individualizată.

Bulectomie sau pleurodeză: care este mai importantă?

Cele două proceduri urmăresc aspecte diferite.

  • Bulectomia tratează o sursă pulmonară identificabilă a pierderii de aer.
  • Pleurodeza urmărește reducerea posibilității ca aerul să se acumuleze din nou în spațiul pleural.

Pneumotoraxul este, însă, o afecțiune mai complexă decât simpla rupere a unei bule, iar mecanismul exact al recidivei poate varia între pacienți. Din acest motiv, strategia chirurgicală trebuie stabilită pentru fiecare caz.

Citește și: Bulectomie și pleurodeză: de ce sunt asociate în tratamentul pneumotoraxului? 

Ce este toracoscopia VATS?

VATS înseamnă video-assisted thoracic surgery, adică chirurgie toracică video-asistată. Chirurgul introduce o cameră și instrumente prin incizii de dimensiuni reduse și realizează intervenția fără toracotomie clasică.

VATS este una dintre tehnicile bine stabilite pentru chirurgia pneumotoraxului. British Thoracic Society recomandă abordul toracoscopic ca opțiune pentru pleurodeza chirurgicală în tratamentul pneumotoraxului.

Se poate face bulectomia robotic?

În anumite situații, procedurile toracice pot fi realizate cu ajutorul unui sistem robotic. Chirurgul controlează instrumentele de la consolă, iar sistemul oferă:

  • imagine tridimensională mărită;
  • instrumente articulate;
  • mișcări precise;
  • acces minim invaziv în cavitatea toracică.

Important este însă ca alegerea între chirurgie robotică, VATS sau chirurgie deschisă să nu fie făcută doar în funcție de tehnologia disponibilă.

Pentru pneumotorax, VATS reprezintă deja un abord minim invaziv bine stabilit. Rolul unei abordări robotice trebuie stabilit în funcție de anatomie, complexitatea cazului, procedura planificată și experiența chirurgului.

Chirurgia robotică este mai bună decât VATS pentru pneumotorax?

Nu există dovezi suficiente pentru a susține că este universal superioară. Pentru pneumotorax, ghidurile actuale discută în principal chirurgia toracoscopică VATS și diferitele tehnici de prevenire a recidivei.

Robotul poate oferi anumite avantaje tehnice chirurgului, însă acestea trebuie diferențiate de beneficiul clinic demonstrat pentru pacient. Obiectivul principal rămâne controlul pierderii de aer și reducerea riscului de recidivă cu o intervenție potrivită cazului.

Când este necesară operația deschisă?

Chirurgia deschisă prin toracotomie este utilizată mult mai selectiv.

British Thoracic Society arată că toracotomia asociată cu o procedură de pleurodeză poate fi luată în considerare atunci când este necesar cel mai scăzut risc posibil de recidivă, de exemplu pentru anumite ocupații cu risc foarte ridicat.

Alegerea trebuie să echilibreze riscul recidivei cu morbiditatea mai mare a unui abord deschis.

Cum se desfășoară operația pentru pneumotorax?

Intervenția se efectuează sub anestezie generală.

Etapele exacte depind de procedura aleasă, dar pot include:

  • poziționarea pacientului;
  • introducerea instrumentelor în cavitatea toracică;
  • explorarea plămânului și pleurei;
  • identificarea zonelor cu blebsuri sau bule;
  • rezecția țesutului pulmonar indicat;
  • verificarea pierderilor de aer;
  • efectuarea procedurii pleurale, dacă este indicată;
  • montarea unuia sau mai multor drenuri toracice;
  • reexpansiunea plămânului;
  • închiderea inciziilor.

Strategia poate fi modificată în funcție de ceea ce constată chirurgul în timpul operației.

Cum este găsită bula care s-a rupt?

Uneori CT-ul arată clar bulele sau blebsurile pulmonare. În timpul intervenției, chirurgul inspectează suprafața plămânului și caută zonele suspecte. 

Nu întotdeauna poate fi identificat un singur punct evident de ruptură. Pot exista multiple modificări apicale sau alterări difuze ale pleurei.

Ce se întâmplă dacă chirurgul nu găsește nicio bulă?

Absența unei bule evidente nu exclude diagnosticul și nici riscul de recidivă. Pneumotoraxul spontan poate apărea și prin modificări pleurale microscopice sau leziuni foarte mici, care nu sunt ușor identificabile.

Strategia chirurgicală poate include în continuare o procedură destinată prevenirii recidivei, în funcție de situație.

Ce este pierderea persistentă de aer?

După drenajul unui pneumotorax, aerul poate continua să treacă din plămân în cavitatea pleurală. Dacă această comunicare persistă, plămânul poate avea dificultăți în menținerea reexpansiunii.

Nu există o definiție perfect uniformă privind numărul exact de zile după care pierderea devine „persistentă”, iar momentul trimiterii către chirurgie trebuie individualizat.

Important este contextul:

  • cantitatea pierderii;
  • evoluția în timp;
  • gradul de reexpansiune pulmonară;
  • boala pulmonară subiacentă;
  • starea pacientului.

Ce se întâmplă dacă pacientul nu poate fi operat?

Pentru pacienții cu risc chirurgical ridicat există și alte strategii. În special în pneumotoraxul spontan secundar cu pierdere persistentă de aer, ghidul ERS/EACTS/ESTS 2024 sugerează pleurodeza cu sânge autolog pentru pacienții care nu sunt candidați potriviți pentru chirurgie.

Pot fi analizate și alte proceduri în cazuri atent selectate, deși dovezile pentru unele dintre acestea sunt încă limitate.

Ce înseamnă pleurodeză cu sânge autolog?

Procedura utilizează sângele propriu al pacientului introdus prin drenul toracic. Acesta poate favoriza închiderea pierderii de aer și aderarea pleurală.

Este utilizată în special în anumite situații de pierdere persistentă de aer atunci când chirurgia prezintă un risc prea mare. Nu este echivalentă cu tratamentul chirurgical al unui pacient apt pentru operație și trebuie indicată individual.

Cât de mare este riscul ca pneumotoraxul să reapară?

Recidiva este una dintre principalele preocupări după un pneumotorax spontan. Riscul diferă mult între pacienți și este influențat de:

  • tipul pneumotoraxului;
  • existența unei boli pulmonare;
  • fumat;
  • modificările pulmonare structurale;
  • tratamentul episodului inițial;
  • antecedentele de pneumotorax.

După un episod anterior, probabilitatea unei noi recidive devine suficient de importantă încât chirurgia să fie discutată frecvent.

Citește și: Pneumotoraxul poate reveni după operație? Riscul de recidivă și factorii care îl influențează 

Operația elimină complet riscul de recidivă?

Nu. Tratamentul chirurgical îl poate reduce semnificativ, dar nu îl poate elimina complet. Recidiva poate apărea chiar și după:

  • bulectomie;
  • pleurodeză;
  • pleurectomie;
  • combinații între aceste proceduri.

De aceea, alegerea tehnicii urmărește reducerea riscului, nu promisiunea că pneumotoraxul nu va mai apărea niciodată.

Fumatul crește riscul de pneumotorax?

Da. Fumatul este un factor important asociat pneumotoraxului spontan și recidivei.

Renunțarea la fumat reprezintă una dintre recomandările importante după un episod de pneumotorax. Acest lucru rămâne valabil chiar dacă pacientul a fost operat.

Cannabisul poate avea legătură cu pneumotoraxul?

Consumul inhalator de cannabis a fost asociat în literatura medicală cu modificări buloase pulmonare și pneumotorax, în special în anumite tipare de consum.

Informația despre fumatul de tutun, cannabis sau alte substanțe inhalate trebuie comunicată medicului deoarece poate fi relevantă pentru evaluarea pulmonară și riscul de recidivă.

Poate apărea pneumotoraxul după efort?

Pneumotoraxul spontan poate apărea în repaus sau în timpul activității. Nu este obligatoriu să fie declanșat de un efort intens.

Din acest motiv, pacientul nu trebuie să presupună că a făcut ceva greșit doar pentru că episodul a apărut în timpul unei activități obișnuite.

Cât timp rămâne drenul după operație?

La finalul intervenției este montat de obicei un dren toracic. Acesta permite evacuarea:

  • aerului;
  • sângelui;
  • lichidului pleural.

Momentul îndepărtării depinde de:

  • dispariția pierderilor de aer;
  • reexpansiunea plămânului;
  • cantitatea și aspectul lichidului drenat;
  • evoluția pacientului.

Nu există un număr fix de zile valabil pentru fiecare caz.

Este dureroasă operația?

Orice intervenție toracică poate produce durere. În abordurile minim invazive, inciziile sunt mai reduse decât în toracotomie, dar peretele toracic și nervii intercostali sunt totuși implicați.

Durerea trebuie controlată eficient deoarece pacientul trebuie să poată:

  • respira profund;
  • tuși;
  • merge;
  • face exercițiile recomandate.

Controlul durerii face parte din prevenirea complicațiilor respiratorii.

Cât durează spitalizarea după bulectomie?

Durata diferă între pacienți. Externarea depinde mai ales de:

  • reexpansiunea pulmonară;
  • dispariția sau controlul pierderii de aer;
  • situația drenului;
  • controlul durerii;
  • respirație;
  • mobilizare;
  • absența unor complicații care necesită monitorizare.

O pierdere persistentă de aer poate prelungi internarea.

Cum se recuperează pacientul după operație?

Recuperarea presupune reluarea progresivă a activității. În perioada imediat postoperatorie sunt importante:

  • mobilizarea precoce;
  • exercițiile respiratorii;
  • tusea eficientă;
  • controlul durerii;
  • mersul;
  • monitorizarea plăgilor.

Activitatea este crescută progresiv după externare, în funcție de evoluție și de recomandările chirurgului.

Când se poate reveni la serviciu?

Momentul depinde de:

  • tipul muncii;
  • amploarea operației;
  • evoluția postoperatorie;
  • prezența durerii;
  • toleranța la efort.

Activitatea de birou poate fi reluată diferit față de munca fizică grea, lucrul la înălțime sau profesiile cu implicații speciale de siguranță. Nu există un interval universal.

Când se poate face din nou sport?

Mersul este reluat progresiv în perioada de recuperare. Sportul intens trebuie reintrodus după vindecare și după evaluarea echipei chirurgicale.

Pacientul trebuie să diferențieze între:

  • activitatea fizică obișnuită;
  • efortul intens;
  • activități cu modificări mari de presiune, precum scufundările.

Citește și: Recuperarea după operația pentru pneumotorax: dren, durere, efort, zbor și revenirea la activități 

Se poate zbura după pneumotorax?

Nu imediat. Schimbările de presiune din timpul zborului pot influența aerul rămas în cavitatea pleurală. Pacientul trebuie să aștepte rezoluția radiologică completă și să primească recomandarea medicului înainte de a zbura.

În cazul unei intervenții chirurgicale, recomandarea privind momentul zborului trebuie stabilită în funcție de evoluția postoperatorie și imaginile de control.

Se mai poate face scufundare după pneumotorax?

Aceasta este o situație mult mai strictă decât zborul. Scufundarea cu butelie presupune modificări mari de presiune și un pneumotorax produs sub apă poate avea consecințe grave.

Antecedentul de pneumotorax poate reprezenta o contraindicație pentru scufundare, iar revenirea la acest tip de activitate necesită evaluare specializată.

În unele situații sunt necesare măsuri chirurgicale definitive și criterii specifice înainte ca activitatea să poată fi reconsiderată.

Pacientul nu trebuie să reia scufundările doar pentru că se simte bine sau pentru că radiografia este normală.

Se poate zbura după operație dacă nu mai există dren?

Scoaterea drenului nu este singurul criteriu. Trebuie confirmată situația plămânului și absența unui pneumotorax rezidual relevant.

Momentul zborului trebuie stabilit de medic în funcție de investigațiile de control.

Poate pneumotoraxul să apară pe celălalt plămân?

Da. Un pacient care a avut pneumotorax pe o parte poate dezvolta ulterior pneumotorax și pe partea opusă.

Un prim pneumotorax contralateral reprezintă una dintre situațiile în care ghidurile recomandă luarea în considerare a chirurgiei elective pentru prevenirea unei noi recidive.

Dacă am fost operat pe o parte, pot face pneumotorax pe cealaltă?

Da. Operația efectuată asupra unui hemitorace tratează riscul de pe partea respectivă, nu modificările existente în plămânul opus. De aceea, simptomele noi trebuie evaluate chiar dacă pacientul a fost deja operat anterior pentru pneumotorax.

Pneumotoraxul poate fi bilateral?

Da, deși este mai puțin frecvent. Pneumotoraxul bilateral necesită evaluare atentă, deoarece afectarea simultană a ambilor plămâni poate compromite semnificativ respirația.

Poate ridica și suspiciunea existenței unei boli pulmonare sau sistemice subiacente.

De ce poate apărea pneumotoraxul la o persoană tânără și aparent sănătoasă?

Pneumotoraxul spontan primar poate apărea fără o boală pulmonară diagnosticată anterior. Anumiți pacienți pot avea modificări structurale subtile ale regiunilor apicale ale plămânului.

Printre factorii asociați sunt:

  • sexul masculin;
  • constituția înaltă și slabă;
  • fumatul;
  • antecedentele familiale în anumite situații.

Un episod aparent „fără cauză” nu înseamnă că evaluarea medicală nu este necesară.

Când trebuie căutată o cauză genetică sau o boală pulmonară rară?

Pneumotoraxul recurent, bilateral, familial sau asociat unor aspecte imagistice neobișnuite poate necesita investigații suplimentare. Există sindroame genetice și boli pulmonare care pot predispune la pneumotorax, cum sunt unele boli chistice pulmonare și sindroame ereditare.

Necesitatea testării nu se aplică tuturor pacienților și este stabilită în funcție de contextul clinic și familial.

Pneumotoraxul la femei poate avea legătură cu menstruația?

Da, există o formă rară denumită pneumotorax catamenial, care apare în relație temporală cu menstruația și poate fi asociată endometriozei toracice. Apare mai frecvent pe partea dreaptă.

Repetarea episoadelor într-un anumit raport cu ciclul menstrual trebuie comunicată medicului deoarece poate modifica investigațiile și strategia terapeutică.

Ce complicații pot apărea după intervenție?

Posibilele complicații includ:

  • pierdere persistentă de aer;
  • sângerare;
  • infecție;
  • pneumonie;
  • atelectazie;
  • acumulare de lichid pleural;
  • durere persistentă;
  • recidiva pneumotoraxului;
  • complicații asociate anesteziei.

Riscul diferă în funcție de pacient și de tipul intervenției.

Cum se decide între dren și operație?

Drenul tratează episodul acut prin evacuarea aerului din spațiul pleural. Operația încearcă să rezolve sursa pierderii și/sau să reducă probabilitatea unei recidive. Prin urmare, ele nu reprezintă neapărat alternative directe.

Un pacient poate necesita inițial dren pentru reexpansiunea plămânului și ulterior operație pentru tratamentul definitiv.

Dacă drenul a rezolvat pneumotoraxul, de ce ar mai fi nevoie de operație?

Pentru că drenajul evacuează aerul, dar nu elimină întotdeauna mecanismul care a produs pneumotoraxul. După un episod recurent sau într-o situație cu risc mare, poate exista o probabilitate suficient de importantă de repetare încât prevenția chirurgicală să fie justificată.

De ce este importantă discuția despre riscul de recidivă?

Alegerea tratamentului nu înseamnă doar rezolvarea situației actuale. Pentru un pacient tânăr care a avut un prim pneumotorax, întrebarea poate fi: „Accept riscul ca acest lucru să se întâmple din nou sau prefer o intervenție care să reducă acest risc?”

Pentru un pilot, un scafandru sau o persoană care locuiește departe de accesul la servicii medicale, consecințele unei recidive pot fi diferite. De aceea, ghidurile moderne acordă o importanță mai mare preferințelor pacientului și contextului individual.

Evaluarea chirurgicală după un pneumotorax

Un pacient care a avut un pneumotorax are nevoie de răspunsuri la o multitudine de întrebări. De ce a apărut pneumotoraxul? Există blebsuri sau bule pulmonare? Persistă pierderea de aer? Care este riscul unei recidive? Ce consecințe ar avea o recidivă în cazul meu? Este suficientă monitorizarea sau este indicată o intervenție de prevenire?

Dr. Ciprian Sebastian Lovin, Medic Primar Chirurgie Toracică, realizează evaluarea și tratamentul chirurgical al afecțiunilor toracice în cadrul Elytis Hospital Iași. Profilul medical include competențe în chirurgie minim invazivă, bronhoscopie flexibilă și bronhologie intervențională.

Pentru a programa o consultație de Chirurgie Toracică apelați 031 9006 sau completați formularul de programare disponibil pe site. 

Întrebări frecvente despre bulectomie și pneumotorax

Ce este bulectomia?

Este intervenția prin care sunt îndepărtate bulele sau zonele pulmonare cu blebsuri considerate surse ale pierderii de aer.

Bulectomia înseamnă scoaterea unui lob?

Nu în mod obișnuit. De cele mai multe ori este o rezecție pulmonară mult mai limitată.

Orice pneumotorax necesită operație?

Nu. Unele cazuri pot fi tratate conservator, prin aspirație sau drenaj. Indicația chirurgicală depinde de context.

După câte episoade se recomandă operația?

Chirurgia trebuie luată în considerare după al doilea pneumotorax pe aceeași parte sau primul pe partea opusă. În anumite situații poate fi discutată chiar după primul episod.

De ce s-ar opera primul pneumotorax?

Pentru pacienții la care prevenirea recidivei are o importanță deosebită, inclusiv anumite profesii sau preferințe individuale, chirurgia precoce poate fi discutată.

Ce este pleurodeza?

Este o procedură prin care se urmărește aderarea celor două foițe pleurale pentru reducerea riscului de acumulare repetată a aerului.

Care este diferența dintre pleurodeză și pleurectomie?

Pleurodeza produce aderențe între pleure, iar pleurectomia presupune îndepărtarea unei porțiuni de pleură parietală pentru a favoriza aderarea.

Se face pleurodeză la fiecare bulectomie?

Nu există o regulă absolută pentru toate cazurile. Strategia este stabilită de chirurg în funcție de indicație și caracteristicile pacientului.

Pneumotoraxul poate reapărea după operație?

Da, deși tratamentul chirurgical urmărește reducerea semnificativă a riscului de recidivă.

Fumatul influențează riscul de recidivă?

Da. Renunțarea la fumat este recomandată după un pneumotorax spontan.

Cât timp rămâne drenul?

Depinde de pierderea de aer, reexpansiunea plămânului și cantitatea de lichid drenat.

Cât timp stau internat?

Durata este individuală și depinde în principal de evoluția pulmonară și de dren.

Se poate face operația prin toracoscopie?

Da. VATS este o metodă minim invazivă bine stabilită pentru tratamentul chirurgical al pneumotoraxului.

Se poate face intervenția robotic?

În anumite cazuri, da. Alegerea abordului trebuie însă făcută în funcție de procedura necesară și particularitățile pacientului, nu doar de disponibilitatea tehnologiei.

VATS și chirurgia robotică sunt același lucru?

Nu. Ambele sunt aborduri minim invazive, dar instrumentele și modul în care chirurgul operează sunt diferite.

Pot zbura după pneumotorax?

Numai după rezoluția pneumotoraxului și după recomandarea medicală. După operație, momentul este stabilit în funcție de evoluție și investigațiile de control.

Pot face scufundări după pneumotorax?

Scufundările implică riscuri speciale după un pneumotorax și necesită evaluare de specialitate înainte de orice eventuală revenire.

Dacă am pneumotorax pe cealaltă parte trebuie să mă operez?

Un prim pneumotorax contralateral este una dintre situațiile în care ghidurile recomandă luarea în considerare a chirurgiei elective.

Dacă pierderea de aer nu se oprește, este nevoie de operație?

Poate fi necesară. Persistența pierderii de aer și lipsa reexpansiunii pulmonare sunt motive pentru evaluare de chirurgie toracică.

Pneumotoraxul poate apărea și fără bule vizibile la CT?

Da. Absența unor bule evidente nu exclude pneumotoraxul și nici riscul de recidivă.

Ultima revizuire medicală: 

15.10.2026, Dr. Ciprian Sebastian Lovin, medic primar Chirurgie toracică 

Resurse: 

Programează-te la Centrul de Chirurgie Robotică Elytis

Dacă ai nevoie de o intervenție chirurgicală sau dorești o a doua opinie medicală, echipa Elytis îți poate oferi evaluare completă și soluții personalizate.