Luni – Vineri: 08:00 – 20:00 Programări: 0319006

Când e necesară operația pentru pneumotorax? Primul episod, recidiva și pierderea persistentă de aer

medic examineaza CT plamani

Un prim episod de pneumotorax nu înseamnă automat că pacientul trebuie operat. În același timp, nici regula potrivit căreia intervenția chirurgicală este luată în calcul doar după mai multe episoade nu mai reflectă complet recomandările actuale.

Decizia depinde de tipul pneumotoraxului, starea pacientului, existența unei boli pulmonare, persistența pierderii de aer, episoadele anterioare și importanța prevenirii unei recidive pentru persoana respectivă.

Pentru un pacient tânăr, stabil clinic, aflat la primul episod de pneumotorax spontan primar, conduita poate fi diferită de cea recomandată unei persoane cu BPOC și pneumotorax secundar sau unui pacient care a avut deja două episoade pe aceeași parte.

Ce se întâmplă în pneumotorax?

Plămânul este acoperit de pleura viscerală, iar partea internă a cutiei toracice de pleura parietală. Între cele două există în mod normal un spațiu foarte redus, numit spațiu pleural.

Dacă aerul pătrunde în acest spațiu, plămânul se poate desprinde de peretele toracic și își poate reduce parțial sau complet volumul. Această situație se numește pneumotorax.

Simptomele pot include:

  • durere toracică apărută brusc;
  • senzație de lipsă de aer;
  • respirație rapidă;
  • tuse seacă;
  • disconfort la inspirația profundă.

Severitatea nu este determinată numai de cantitatea de aer observată pe radiografie. Contează și rezerva respiratorie pe care pacientul o avea înaintea episodului.

Pentru informații generale despre mecanismul afecțiunii, simptome și metodele de tratament ale episodului acut, citește și: Pneumotoraxul spontan: de ce apare și cum se tratează?.

Orice pneumotorax necesită dren?

Nu. Managementul pneumotoraxului spontan primar s-a modificat semnificativ în ultimii ani.

Pentru pacienții atent selectați, care sunt clinic stabili și au simptome reduse, ghidurile europene actuale permit inclusiv o strategie conservatoare, indiferent de dimensiunea pneumotoraxului. În alte situații, pot fi necesare:

  • aspirarea aerului;
  • drenaj pleural;
  • tratament ambulator controlat;
  • intervenție chirurgicală.

Alegerea depinde de starea pacientului, simptome și tipul pneumotoraxului.

Când e nevoie de chirurgie pentru pneumotorax?

Intervenția poate fi discutată în principal în două contexte.

  • tratamentul unei probleme care persistă, cum ar fi pierderea continuă de aer sau lipsa reexpansiunii corespunzătoare a plămânului.
  • prevenirea recidivei, atunci când probabilitatea sau consecințele unui nou episod justifică o procedură definitivă.

Cele două situații trebuie diferențiate.

Un pacient poate ajunge la chirurgie pentru că drenul nu reușește să rezolve problema actuală sau poate fi complet recuperat după primul episod, dar să discute ulterior o intervenție pentru reducerea riscului de recidivă.

Citește și: Bulectomia și tratamentul chirurgical al pneumotoraxului: când este necesară operația și cum poate fi redus riscul de recidivă

Primul pneumotorax trebuie operat?

Nu în mod obligatoriu. Pentru majoritatea pacienților cu un prim pneumotorax spontan primar, tratamentul inițial este stabilit în funcție de simptome și starea clinică.

Ghidul comun ERS/EACTS/ESTS din 2024 introduce însă o nuanță importantă: intervenția chirurgicală precoce poate fi luată în considerare chiar după primul episod pentru pacienții care acordă o importanță deosebită prevenirii recidivei.

Aceasta este o recomandare condițională și nu înseamnă că toți pacienții trebuie operați după primul pneumotorax. Decizia presupune compararea riscului unei intervenții cu riscul și consecințele unui nou episod.

De ce ar alege cineva operația după primul episod?

Pentru unii pacienți, o eventuală recidivă ar avea un impact mult mai mare decât pentru alții. Contează:

  • profesia;
  • accesul rapid la servicii medicale;
  • activitățile practicate;
  • călătoriile frecvente;
  • teama și impactul psihologic al unei recidive;
  • preferința pacientului după înțelegerea riscurilor și beneficiilor.

De exemplu, apariția unui pneumotorax în timpul unei activități profesionale la altitudine sau într-un mediu în care accesul rapid la tratament este dificil poate avea consecințe importante. 

Există profesii pentru care operația poate fi discutată mai devreme?

Da. Prevenirea recidivei poate avea o importanță specială pentru persoane precum:

  • piloți;
  • scafandri profesioniști;
  • anumite categorii de personal militar;
  • persoane care lucrează în condiții izolate sau cu acces medical dificil.

British Thoracic Society menționează explicit că intervenția chirurgicală poate fi luată în calcul de la prima prezentare dacă prevenirea recidivei este considerată foarte importantă. Pentru unele profesii există și criterii specifice de aptitudine, astfel încât decizia trebuie corelată cu standardele profesionale aplicabile.

Ce se întâmplă după al doilea pneumotorax pe aceeași parte?

Acesta este unul dintre cele mai clare contexte în care se discută tratamentul chirurgical. British Thoracic Society recomandă luarea în considerare a chirurgiei elective după al doilea pneumotorax pe aceeași parte. Motivul este riscul de apariție a unor noi episoade.

Intervenția urmărește tratarea leziunilor pulmonare responsabile, atunci când acestea sunt identificate și reducerea probabilității ca aerul să se acumuleze din nou în spațiul pleural. Operația poate include bulectomie sau rezecție wedge și, în funcție de tehnica aleasă, o procedură pleurală.

Citește și: Ce sunt bulele pulmonare și de ce pot provoca pneumotorax?

Ce se întâmplă dacă pneumotoraxul apare pe celălalt plămân?

Un prim pneumotorax contralateral, adică apariția unui episod pe partea opusă după ce pacientul a avut anterior pneumotorax pe celălalt plămân, este de asemenea un motiv pentru evaluare chirurgicală. Recomandările includ chirurgia electivă printre opțiunile care trebuie luate în considerare în această situație.

Apariția pneumotoraxului bilateral, simultan sau în momente diferite, poate determina și investigarea mai atentă a unor eventuale boli pulmonare sau predispoziții subiacente.

Pneumotoraxul bilateral necesită operație?

Situația necesită evaluare de chirurgie toracică. Afectarea ambilor plămâni are implicații respiratorii mai importante și ridică problema prevenirii unor episoade viitoare. Tratamentul exact depinde însă de:

  • dacă episoadele au fost simultane sau succesive;
  • existența blebsurilor sau bulelor;
  • boala pulmonară de fond;
  • funcția respiratorie;
  • istoricul pacientului.

Nu există o procedură identică pentru toate cazurile bilaterale.

Ce este pierderea persistentă de aer?

Atunci când un pneumotorax este tratat prin dren, sistemul poate arăta că aerul continuă să treacă din plămân în cavitatea pleurală. Aceasta înseamnă că există încă o comunicare prin care aerul se pierde din țesutul pulmonar. 

În multe cazuri, comunicarea se închide spontan. Dacă pierderea continuă, poate fi descrisă drept persistent air leak, adică pierdere persistentă de aer. Acest context reprezintă unul dintre motivele importante pentru implicarea chirurgului toracic.

După câte zile este diagnosticată pierderea persistentă de aer?

Nu există un prag absolut acceptat pentru toate situațiile. În practica și literatura medicală sunt utilizate diferite intervale, iar ghidurile actuale subliniază lipsa unor dovezi suficient de solide pentru stabilirea unui singur moment optim al intervenției.

Prin urmare, decizia nu trebuie redusă la formula „după X zile se operează”. Contează:

  • dacă pierderea scade sau rămâne importantă;
  • dacă plămânul este reexpandat;
  • tipul pneumotoraxului;
  • starea pacientului;
  • boala pulmonară de fond;
  • riscul operator.

Evaluarea chirurgicală poate fi solicitată înainte ca o anumită limită calendaristică să fie atinsă.

De ce nu se închide pierderea de aer?

Cauzele pot fi diferite. Poate exista:

  • un bleb rupt;
  • o bulă pulmonară;
  • țesut pulmonar fragil;
  • emfizem;
  • o fistulă alveolo-pleurală;
  • o altă modificare pulmonară structurală.

În pneumotoraxul spontan secundar, boala pulmonară de fond poate face închiderea pierderii mai dificilă.

Ce este o fistulă alveolo-pleurală?

Este o comunicare între structurile pulmonare care conțin aer și spațiul pleural. Prin această comunicare aerul poate continua să pătrundă în cavitatea pleurală.

Dacă este mică, respectiva comunicare se poate închide spontan. Dacă persistă, poate împiedica îndepărtarea drenului și poate necesita o strategie suplimentară de tratament.

Ce se întâmplă dacă plămânul nu se reexpansionează?

Lipsa reexpansiunii complete poate avea mai multe explicații. Printre acestea se pot afla:

  • pierderea continuă de aer;
  • poziția sau funcționarea drenului;
  • modificări pleurale;
  • boli pulmonare preexistente;
  • alte particularități anatomice.

Situația necesită reevaluare clinică și imagistică.

În cadrul Chirurgiei Toracice Elytis Hospital Iași pot fi evaluate atât patologiile pulmonare, cât și afecțiunile pleurale care necesită tratament chirurgical.

Ce rol are CT-ul înaintea operației?

CT-ul poate oferi informații despre:

  • blebsuri;
  • bule pulmonare;
  • emfizem;
  • alte modificări structurale;
  • existența unor cauze pulmonare secundare;
  • anatomia relevantă pentru intervenție.

Totuși, ghidul european din 2024 nu recomandă efectuarea de rutină a CT-ului tuturor pacienților cu un prim pneumotorax spontan, doar pentru estimarea riscului de recidivă.

Identificarea unor bule mari, de peste 2 cm, ar putea fi asociată cu un risc mai mare de recidivă pe termen lung, dar datele nu sunt suficient de solide pentru ca această observație să determine singură conduita.

Atunci când există indicație, Elytis Hospital Iași dispune de investigații de tomografie computerizată, inclusiv examinări ale regiunii toracice.

Dacă CT-ul arată bule, trebuie făcută operația?

Nu automat. Prezența bulelor poate ajuta chirurgul să înțeleagă mecanismul pneumotoraxului și să planifice intervenția, dar indicația chirurgicală nu se bazează exclusiv pe CT. Trebuie luate în calcul:

  • episoadele anterioare;
  • pierderea de aer;
  • simptomele;
  • boala pulmonară;
  • riscul recidivei;
  • profesia;
  • preferințele pacientului.

Ce este pneumotoraxul spontan secundar și de ce este diferit?

Pneumotoraxul spontan secundar apare pe fondul unei boli pulmonare.

Poate fi asociat cu:

  • BPOC;
  • emfizem;
  • fibroză pulmonară;
  • anumite boli chistice pulmonare;
  • infecții;
  • alte afecțiuni ale parenchimului pulmonar.

Acești pacienți pot avea o rezervă respiratorie mai redusă. Din acest motiv, chiar și un pneumotorax relativ limitat poate produce simptome importante. În același timp, riscul operației poate fi mai mare decât la un pacient tânăr fără boală pulmonară.

Când se operează pneumotoraxul secundar?

Nu există o regulă identică pentru fiecare pacient. În cazul unei pierderi persistente de aer, ghidul ERS/EACTS/ESTS recomandă ca decizia chirurgicală să țină cont de:

  • vârstă;
  • bolile asociate;
  • tipul afecțiunii pulmonare;
  • starea funcțională;
  • riscul anestezic;
  • severitatea emfizemului la CT.

Prin urmare, trebuie analizate simultan două aspecte: Cât de important este beneficiul operației? Și Cât de sigură este intervenția pentru pacientul respectiv?

Ce se poate face dacă pierderea de aer persistă, dar pacientul nu poate fi operat?

Există și opțiuni nechirurgicale pentru anumite cazuri.

Ghidul european 2024 sugerează că pleurodeza cu sânge autolog poate fi luată în considerare la adulții cu pneumotorax spontan secundar și pierdere persistentă de aer care nu sunt candidați potriviți pentru intervenție.

British Thoracic Society menționează, de asemenea, pleurodeza cu sânge autolog și anumite terapii endobronșice drept opțiuni de luat în considerare atunci când pacientul nu poate fi operat.

Ce este bulectomia?

Bulectomia presupune îndepărtarea chirurgicală a uneia sau mai multor bule sau zone cu blebsuri. În contextul pneumotoraxului, chirurgul poate rezeca zona considerată responsabilă de pierderea de aer.

Intervenția nu presupune în mod obișnuit îndepărtarea unui lob pulmonar întreg. Este o rezecție mult mai limitată, adaptată zonei afectate.

De ce nu este suficientă întotdeauna bulectomia?

Pentru că recidiva pneumotoraxului nu depinde obligatoriu de o singură bulă vizibilă. Pot exista:

  • blebsuri microscopice;
  • alte zone pulmonare fragile;
  • modificări ale pleurei;
  • boli pulmonare difuze.

Din acest motiv, intervenția asupra plămânului poate fi asociată cu o procedură asupra pleurei care urmărește reducerea riscului ca aerul să se acumuleze din nou.

Citește și: Bulectomie și pleurodeză: de ce sunt asociate în tratamentul pneumotoraxului?

Ce înseamnă pleurodeză?

Pleurodeza urmărește aderarea pleurei care acoperă plămânul de pleura care căptușește peretele toracic. Prin reducerea spațiului pleural funcțional, probabilitatea apariției unui nou pneumotorax poate fi redusă.

Pleurodeza poate fi realizată prin metode diferite, întrucât nu există o singură tehnică demonstrată ca fiind cea mai bună pentru fiecare pacient. Ghidul european din 2024 nu a identificat dovezi suficiente pentru a recomanda universal o anumită metodă de pleurodeză chirurgicală.

Bulectomia și pleurodeza garantează că pneumotoraxul nu revine?

Nu. Intervenția chirurgicală reduce riscul de recidivă, dar nu îl elimină complet. Nicio procedură nu poate oferi garanția absolută că un nou pneumotorax nu va apărea.

În alegerea intervenției trebuie comparate riscul de recidivă fără tratament chirurgical cu riscurile și beneficiile operației.

Citește și: Pneumotoraxul poate reveni după operație? Riscul de recidivă și factorii care îl influențează

VATS sau chirurgie robotică?

VATS, chirurgia toracică video-asistată, reprezintă un abord minim invaziv bine stabilit în chirurgia pneumotoraxului. 

În anumite situații, procedurile toracice pot fi efectuate și prin chirurgie asistată robotic. Sistemul robotic oferă chirurgului vedere tridimensională mărită și instrumente articulate, însă tehnologia utilizată nu trebuie confundată cu indicația operației.

Operația deschisă mai este folosită?

Da, dar mult mai selectiv. BTS arată că toracotomia asociată cu o procedură de pleurodeză poate fi luată în considerare atunci când este necesară obținerea celui mai redus nivel posibil al riscului de recidivă, inclusiv pentru anumite ocupații cu risc foarte mare.

Această abordare trebuie însă echilibrată cu impactul mai mare al chirurgiei deschise asupra recuperării.

Cum se decide operația în cazul unui pacient tânăr?

Vârsta tânără nu este o indicație chirurgicală. Trebuie analizate:

  • dacă este primul episod sau o recidivă;
  • partea afectată;
  • persistența pierderii de aer;
  • aspectul pulmonar;
  • fumatul;
  • activitatea profesională;
  • consecințele unei eventuale recidive;
  • preferințele pacientului.

Un pacient tânăr poate alege împreună cu chirurgul o strategie diferită față de un alt pacient de aceeași vârstă dacă activitatea și prioritățile sale sunt diferite.

Fumatul influențează decizia?

Fumatul este asociat cu apariția și recidiva pneumotoraxului spontan. Ghidul european subliniază că persoanele care fumează prezintă un risc mai mare de a dezvolta un nou episod.

Renunțarea la fumat este recomandată indiferent dacă pacientul este tratat conservator, prin drenaj sau chirurgical.Operația nu anulează efectele fumatului asupra plămânului și nici riscul de apariție a altor leziuni pulmonare.

Dacă pacientul se simte bine după dren, de ce ar avea nevoie de chirurgie?

Pentru că drenul și operația au obiective diferite. Drenul evacuează aerul și permite plămânului să se reexpansioneze. Intervenția chirurgicală poate:

  • trata o sursă de pierdere persistentă de aer;
  • îndepărta blebsurile sau bulele relevante;
  • reduce riscul unei noi acumulări de aer.

Astfel, un dren poate rezolva complet episodul actual fără să elimine riscul unui episod viitor.

După operație mai este necesar drenul?

Da, în mod obișnuit este plasat un dren toracic la finalul intervenției. Acesta permite:

  • eliminarea aerului;
  • evacuarea lichidului;
  • monitorizarea unei eventuale pierderi persistente;
  • reexpansiunea plămânului.

Citește și: Recuperarea după operația pentru pneumotorax: dren, durere, efort, zbor și revenirea la activități

Cât de repede trebuie consultat chirurgul dacă aerul continuă să se piardă?

Nu este necesar să se aștepte automat un anumit număr de zile înainte de solicitarea unei opinii chirurgicale. Implicarea timpurie a chirurgului toracic poate fi utilă atunci când:

  • pierderea de aer continuă;
  • plămânul nu se reexpansionează;
  • pacientul are boală pulmonară importantă;
  • există antecedente de pneumotorax;
  • situația clinică este complexă.

Momentul operației poate fi stabilit ulterior, după analiza evoluției.

Este pneumotoraxul recurent o urgență chirurgicală?

Nu neapărat. Un nou episod acut trebuie tratat în funcție de starea pacientului, iar dacă există instabilitate sau pneumotorax în tensiune, tratamentul de urgență are prioritate. După stabilizare se poate discuta tratamentul definitiv pentru prevenirea unei noi recidive.

Chirurgia preventivă este frecvent planificată după ce episodul acut a fost controlat.

Ce este pneumotoraxul în tensiune?

Pneumotoraxul în tensiune este o formă gravă în care aerul se acumulează sub presiune în cavitatea pleurală și poate afecta atât plămânul, cât și circulația. Reprezintă o urgență medicală.

În această situație prioritatea este decomprimarea rapidă și stabilizarea pacientului. Abia ulterior este analizată necesitatea tratamentului chirurgical pentru prevenirea recidivei.

Ce investigații trebuie aduse la consultația de chirurgie toracică?

În funcție de caz, sunt utile:

  • radiografiile toracice;
  • CT-ul toracic, dacă a fost efectuat;
  • imaginile investigațiilor pe CD sau în format digital;
  • biletul de externare;
  • informațiile despre drenaj;
  • investigațiile respiratorii existente;
  • documentele referitoare la boli pulmonare cunoscute;
  • istoricul episoadelor anterioare.

Nu este suficient să fie menționat doar că pacientul „a avut pneumotorax”. Numărul episoadelor, partea afectată și modul în care fiecare episod a evoluat pot modifica recomandarea.

Când poate fi utilă o consultație de chirurgie toracică?

Evaluarea poate fi indicată atunci când:

  • pneumotoraxul a reapărut;
  • a apărut un episod pe plămânul opus;
  • pierderea de aer persistă;
  • plămânul nu se reexpansionează corespunzător;
  • CT-ul evidențiază modificări pulmonare care trebuie interpretate;
  • pacientul are o profesie cu risc special;
  • există pneumotorax bilateral;
  • pacientul dorește să discute riscul de recidivă după primul episod.

În cadrul Elytis Hospital Iași, Dr. Ciprian Sebastian Lovin, Medic Primar Chirurgie Toracică efectuează consultații de chirurgie toracică și are competențe în chirurgie minim invazivă, bronhoscopie flexibilă și bronhologie intervențională. 

Pentru evaluarea unui caz de pneumotorax și stabilirea indicației de tratament chirurgical, programările pentru Chirurgie Toracică Elytis Hospital Iași se pot face la 031 9006 sau prin intermediul formularului disponibil on-line. 

Întrebări frecvente

După primul pneumotorax trebuie să mă operez?

Nu automat. În anumite situații operația poate fi discutată încă de la primul episod, mai ales dacă prevenirea recidivei este o prioritate importantă.

După al doilea pneumotorax este indicată operația?

După un al doilea pneumotorax pe aceeași parte, chirurgia electivă trebuie luată în considerare conform recomandărilor BTS.

Dacă pneumotoraxul apare pe celălalt plămân trebuie discutată operația?

Da. Primul pneumotorax contralateral este o situație în care chirurgia preventivă trebuie luată în considerare.

Pierderea persistentă de aer înseamnă automat operație?

Nu automat, dar reprezintă un motiv important pentru evaluare de chirurgie toracică.

Câte zile trebuie să persiste pierderea de aer?

Nu există un singur prag aplicabil tuturor pacienților. Evoluția, reexpansiunea plămânului, tipul pneumotoraxului și riscul chirurgical trebuie analizate împreună.

Dacă am bule pe CT trebuie să mă operez?

Nu numai din acest motiv. Bulele trebuie interpretate împreună cu istoricul de pneumotorax și ceilalți factori de risc.

Operația se poate face după primul pneumotorax?

Da, în cazuri selectate. Ghidurile europene actuale permit discutarea chirurgiei precoce pentru pacienții care prioritizează prevenirea recidivei.

Ce se întâmplă dacă pacientul nu poate fi operat?

Există anumite alternative pentru pierderea persistentă de aer, precum pleurodeza cu sânge autolog în anumite forme de pneumotorax secundar. Alegerea este individualizată.

Operația împiedică definitiv recidiva pneumotoraxului?

Operația reduce riscul, dar nu îl elimină complet.

Ce operație se face pentru pneumotorax?

Poate fi efectuată rezecția blebsurilor sau bulelor, frecvent prin bulectomie ori rezecție wedge, cu sau fără o procedură pleurală pentru reducerea riscului de recidivă.

Ce este pleurodeza?

Pleurodeza este o procedură care urmărește formarea de aderențe între cele două foițe pleurale pentru reducerea probabilității unui nou pneumotorax.

Se poate face operația minim invaziv?

Da. VATS este un abord minim invaziv bine stabilit, iar anumite intervenții toracice pot fi realizate și asistat robotic, în funcție de caz.

Dacă drenul a fost scos înseamnă că problema este rezolvată definitiv?

Înseamnă că episodul actual a evoluat suficient de favorabil pentru îndepărtarea drenului. Nu permite însă estimarea singură a riscului de recidivă.

Pneumotoraxul poate apărea din nou după operație?

Da, deși intervenția urmărește reducerea acestui risc.

Fumatul crește riscul de recidivă?

Da. Renunțarea la fumat este recomandată după un pneumotorax spontan.

Ultima revizuire medicală: 

15.10.2026, Dr. Ciprian Sebastian Lovin, medic primar Chirurgie toracică 

Resurse: 

Programează-te la Centrul de Chirurgie Robotică Elytis

Dacă ai nevoie de o intervenție chirurgicală sau dorești o a doua opinie medicală, echipa Elytis îți poate oferi evaluare completă și soluții personalizate.