Luni – Vineri: 08:00 – 20:00 Programări: 0319006

Bulectomie și pleurodeză: de ce sunt asociate în tratamentul pneumotoraxului?

medic pneumolog discuta cu pacientul

În tratamentul chirurgical al pneumotoraxului sunt întâlniți frecvent doi termeni: bulectomie și pleurodeză. Deși pot fi efectuate în cadrul aceleiași intervenții, cele două proceduri nu au același scop.

Bulectomia tratează o posibilă sursă pulmonară a pierderii de aer, prin îndepărtarea blebsurilor sau bulelor relevante. Pleurodeza acționează asupra spațiului pleural și urmărește reducerea riscului ca aerul să se acumuleze din nou între plămân și peretele toracic.

Din acest motiv, tratamentul chirurgical al pneumotoraxului nu înseamnă întotdeauna doar „scoaterea bulei care s-a spart”. Mecanismul bolii poate fi mai complex, iar strategia este aleasă în funcție de istoricul pacientului, anatomia plămânului și riscul de recidivă.

De ce poate fi necesară operația pentru pneumotorax?

Nu orice pneumotorax necesită chirurgie. Intervenția este discutată mai ales atunci când există:

  • pneumotorax recurent;
  • primul pneumotorax pe partea opusă după un episod anterior;
  • pierdere persistentă de aer;
  • plămân care nu se reexpansionează corespunzător;
  • pneumotorax bilateral;
  • situații în care prevenirea recidivei este deosebit de importantă;
  • anumite profesii cu risc crescut.

British Thoracic Society recomandă luarea în considerare a chirurgiei elective după al doilea pneumotorax pe aceeași parte sau după primul episod contralateral. Chirurgia poate fi discutată chiar după primul episod dacă prevenirea recidivei reprezintă o prioritate importantă pentru pacient.

Citește și: Când este necesară operația pentru pneumotorax? Primul episod, recidiva și pierderea persistentă de aer

Ce este bulectomia?

Bulectomia este intervenția prin care chirurgul îndepărtează una sau mai multe zone pulmonare cu blebsuri sau bule considerate relevante pentru pneumotorax. De obicei, este vorba despre o rezecție limitată de țesut pulmonar, nu despre îndepărtarea unui lob întreg.

Zona afectată poate fi excizată printr-o rezecție atipică sau wedge, frecvent cu ajutorul unui dispozitiv de sutură mecanică. Scopul este eliminarea unei surse structurale de pierdere a aerului.

Ce este un bleb și ce este o bulă pulmonară?

Blebsurile sunt mici spații aerice situate imediat sub pleura viscerală. Bulele sunt cavități cu aer mai mari, formate prin distrugerea unor pereți alveolari.

Ambele pot apărea în apropierea suprafeței plămânului și pot avea legătură cu pneumotoraxul dacă permit aerului să ajungă în spațiul pleural. Totuși, existența lor nu înseamnă automat că pacientul trebuie operat.

Citește și: Ce sunt bulele pulmonare și de ce pot provoca pneumotorax?

Bulectomia rezolvă problema?

Uneori poate fi suficientă o intervenție asupra plămânului, însă bulectomia nu este suficientă în toate cazurile clinice.

Pneumotoraxul nu este produs obligatoriu de o singură bulă mare și vizibilă. Pot exista:

  • blebsuri foarte mici;
  • alte zone pulmonare fragile;
  • modificări microscopice;
  • alterări ale pleurei;
  • boală pulmonară difuză.

Din acest motiv, îndepărtarea unei singure leziuni nu garantează că pneumotoraxul nu va reapărea. Aceasta explică de ce chirurgia pneumotoraxului poate include și o procedură asupra pleurei.

Ce este pleurodeza?

Pleurodeza este o procedură care urmărește formarea unei aderențe între: pleura viscerală, care acoperă plămânul și pleura parietală, care căptușește interiorul peretelui toracic. În mod normal, între cele două există un spațiu virtual. Dacă pătrunde aer în acest spațiu apare pneumotoraxul.

Prin pleurodeză se provoacă în mod controlat o reacție inflamatorie care favorizează aderarea celor două suprafețe. Scopul este reducerea posibilității ca aerul să se acumuleze din nou în cavitatea pleurală.

Pleurodeza „lipește plămânul”?

Pleurodeza nu presupune aplicarea unui adeziv propriu-zis. Procedura produce o reacție inflamatorie controlată, urmată de formarea de aderențe între cele două foițe pleurale. Rezultatul urmărit este reducerea spațiului pleural funcțional în care s-ar putea acumula din nou aer.

De ce se fac bulectomia și pleurodeza împreună?

Pentru că cele două intervenții tratează două componente diferite ale problemei.

  • Bulectomia tratează leziunea pulmonară identificabilă.
  • Pleurodeza urmărește prevenirea acumulării repetate de aer în spațiul pleural.

Teoretic, asocierea celor două permite atât controlul sursei pierderii de aer, cât și reducerea riscului de recidivă. În practica chirurgicală, această combinație este utilizată frecvent.

Totuși, ghidul comun ERS/EACTS/ESTS 2024 subliniază un aspect important: dovezile disponibile nu sunt suficient de concludente pentru a demonstra că adăugarea pleurodezei la rezecția pulmonară este obligatoriu superioară rezecției singure pentru fiecare pacient. Prin urmare, practica trebuie individualizată.

Înseamnă că pleurodeza nu este utilă?

Nu. Înseamnă că literatura disponibilă nu permite formularea unei reguli universale de tipul: „orice bulectomie trebuie obligatoriu asociată cu aceeași formă de pleurodeză”.

Ghidul european arată că bulectomia asociată pleurodezei reprezintă o strategie tradițională și frecvent utilizată, dar studiile comparative sunt eterogene și certitudinea dovezilor este redusă.

British Thoracic Society recomandă ca pleurodeza chirurgicală și/sau bulectomia să fie luate în considerare în tratamentul pneumotoraxului spontan.

Ce este pleurodeza mecanică?

Pleurodeza mecanică utilizează o manevră chirurgicală pentru a irita controlat suprafața pleurei. Una dintre tehnicile utilizate este abraziunea pleurală. Chirurgul produce o iritație controlată a pleurei parietale, iar procesul de vindecare determină formarea de aderențe.

Procedura se realizează în timpul intervenției chirurgicale.

Ce este pleurodeza chimică?

Pleurodeza chimică presupune introducerea unei substanțe în cavitatea pleurală pentru a provoca reacția inflamatorie necesară formării aderențelor. În practica medicală pot fi utilizate diferite substanțe, în funcție de indicație și protocol.

Pleurodeza chimică poate fi realizată:

  • în cadrul intervenției chirurgicale;
  • sau prin dren pleural, în anumite situații.

British Thoracic Society arată că pleurodeza chimică poate fi luată în considerare pentru prevenirea recidivei în anumite cazuri de pneumotorax spontan secundar, inclusiv atunci când o nouă decompensare respiratorie ar avea consecințe importante.

Pleurodeza chimică este o alternativă la operație?

Uneori, dar nu reprezintă o alternativă echivalentă în toate cazurile. Poate fi utilizată mai ales atunci când:

  • pacientul prezintă risc chirurgical crescut;
  • există pneumotorax spontan secundar;
  • prevenirea recidivei este necesară, dar intervenția chirurgicală nu este potrivită.

Alegerea trebuie făcută după evaluarea de chirurgie toracică și pneumologie.

Ce este pleurectomia?

Pleurectomia presupune îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni din pleura parietală. După intervenție, procesul de vindecare favorizează aderarea plămânului la peretele toracic. Scopul este același ca în cazul pleurodezei: reducerea riscului de recidivă.

Pleurectomia nu este însă identică cu abraziunea pleurală și nici cu pleurodeza chimică.

Pleurectomie sau pleurodeză: care este mai bună?

Ghidul comun ERS/EACTS/ESTS 2024 a analizat comparativ pleurectomia și pleurodeza chimică și nu a putut formula o recomandare în favoarea uneia dintre metode din cauza calității limitate a dovezilor.

Analiza studiilor randomizate nu a identificat diferențe clare în ceea ce privește:

  • recidiva;
  • complicațiile;
  • simptomele;
  • durata spitalizării.

Din acest motiv, alegerea depinde de caracteristicile pacientului, tehnica chirurgului și obiectivul intervenției.

De ce nu există o singură tehnică standard pentru toți pacienții?

Pentru că pneumotoraxul spontan nu este o afecțiune complet uniformă. Pacienții pot avea:

  • un singur bleb apical;
  • multiple bule;
  • plămân aparent normal;
  • emfizem sever;
  • pneumotorax primar;
  • pneumotorax secundar;
  • episoade repetate;
  • profesii în care recidiva este foarte periculoasă.

În plus, studiile chirurgicale au utilizat tehnici diferite:

  • bulectomie;
  • wedge resection;
  • abraziune pleurală;
  • pleurectomie;
  • pleurodeză chimică;
  • combinații între acestea.

Această diversitate face dificilă stabilirea unei proceduri unice drept „cea mai bună”.

Ce urmărește chirurgul în timpul operației?

În timpul intervenției pot fi evaluate:

  • suprafața plămânului;
  • apexul pulmonar;
  • blebsurile și bulele;
  • zonele de pierdere a aerului;
  • calitatea țesutului pulmonar;
  • aspectul pleurei;
  • eventualele aderențe.

În funcție de aceste constatări, strategia poate fi adaptată. De aceea, planul chirurgical stabilit înaintea intervenției poate suferi modificări dacă anatomia observată intraoperator este diferită de cea anticipată.

Dacă CT-ul arată o singură bulă, se scoate doar aceea?

Nu neapărat. CT-ul oferă informații foarte utile, dar nu identifică toate modificările microscopice. În timpul intervenției, chirurgul poate identifica:

  • alte blebsuri;
  • mai multe zone fragile;
  • leziuni diferite de cele observate imagistic;
  • modificări ale pleurei.

Decizia finală se bazează pe ansamblul situației.

În cadrul Elytis Hospital Iași sunt disponibile investigații de tomografie computerizată pentru evaluarea patologiei toracice.

Cum se desfășoară bulectomia asociată pleurodezei?

Intervenția se efectuează sub anestezie generală.

Etapele exacte diferă în funcție de tehnică, dar pot include:

  • accesul în cavitatea toracică;
  • explorarea plămânului;
  • identificarea bulelor sau blebsurilor;
  • rezecția zonei indicate;
  • verificarea pierderii de aer;
  • efectuarea procedurii pleurale;
  • montarea drenului toracic;
  • reexpansiunea plămânului;
  • închiderea inciziilor.

Operația poate fi realizată minim invaziv în cazurile potrivite.

Ce este VATS?

VATS înseamnă video-assisted thoracic surgery, adică chirurgie toracică video-asistată. Chirurgul operează prin incizii reduse cu ajutorul unei camere și al instrumentelor toracoscopice. VATS este un abord bine stabilit pentru chirurgia pneumotoraxului.

British Thoracic Society recomandă chirurgia toracoscopică drept opțiune pentru efectuarea pleurodezei chirurgicale.

Bulectomia și pleurodeza pot fi realizate robotic?

În anumite cazuri, procedurile toracice pot fi realizate și cu ajutorul sistemului robotic. Chirurgul controlează în permanență instrumentele, iar sistemul oferă:

  • imagine tridimensională mărită;
  • instrumente articulate;
  • control precis;
  • acces minim invaziv în cavitatea toracică.

Nu există dovezi care să justifice afirmația că abordul robotic este universal superior VATS pentru bulectomie sau pleurodeză. Alegerea trebuie făcută în funcție de anatomia cazului, procedura necesară și experiența echipei.

Mai multe informații despre patologiile tratate sunt disponibile pe pagina de Chirurgie Toracică Elytis Hospital Iași.

De ce se montează dren după operație?

La finalul intervenției se montează de obicei unul sau mai multe drenuri toracice. Drenul permite evacuarea:

  • aerului;
  • sângelui;
  • lichidului pleural.

De asemenea, permite monitorizarea unei eventuale pierderi de aer după rezecție.

Drenul este îndepărtat atunci când plămânul este reexpandat corespunzător, pierderea de aer este absentă sau suficient controlată și cantitatea de lichid permite acest lucru.

Cât timp rămâne drenul?

Nu există un număr fix de zile. Durata depinde de:

  • pierderea de aer;
  • reexpansiunea plămânului;
  • cantitatea de lichid;
  • tipul intervenției;
  • starea țesutului pulmonar;
  • evoluția generală.

Un pacient cu plămân relativ sănătos poate evolua diferit de o persoană cu emfizem sever.

Citește și: Recuperarea după operația pentru pneumotorax: dren, durere, efort, zbor și revenirea la activități

Pleurodeza produce durere?

Poate produce durere și inflamație, tocmai pentru că mecanismul său se bazează pe crearea unei reacții pleurale controlate. Durerea trebuie gestionată prin tratament analgezic adecvat.

British Thoracic Society recomandă în mod explicit asigurarea unei analgezii corespunzătoare înainte și după pleurodeza chimică. Controlul durerii este important și pentru ca pacientul să poată respira profund, tuși și se mobiliza.

Pleurodeza afectează respirația?

Scopul procedurii nu este reducerea funcției pulmonare. Pleurodeza modifică relația dintre cele două foițe pleurale, nu îndepărtează în sine o cantitate semnificativă de parenchim pulmonar. Funcția respiratorie după intervenție este influențată mai ales de:

  • starea plămânului înaintea operației;
  • emfizem;
  • cantitatea de țesut rezecat;
  • eventualele complicații;
  • procesul de recuperare.

Pleurodeza împiedică viitoare operații toracice?

Pleurodeza poate face o eventuală intervenție ulterioară mai dificilă. Aderențele create intenționat între plămân și peretele toracic pot îngreuna ulterior accesul chirurgical și disecția. Acest lucru nu înseamnă că o operație viitoare devine imposibilă, dar este un aspect important pe termen lung.

Tocmai de aceea, pleurodeza este o procedură care trebuie efectuată atunci când există o indicație justificată.

Pleurodeza împiedică transplantul pulmonar?

Un istoric de pleurodeză poate face chirurgia toracică ulterioară mai complexă din cauza aderențelor și poate crește dificultatea tehnică a unui eventual transplant. Nu reprezintă automat o contraindicație absolută pentru transplant.

La pacienții cu boli pulmonare severe care ar putea deveni candidați pentru transplant, strategia pleurală trebuie discutată în contextul evoluției bolii de fond.

Operația garantează că pneumotoraxul nu va reveni?

Nu. Chirurgia poate reduce semnificativ riscul de recidivă, dar nu îl poate elimina complet. Pot apărea:

  • alte blebsuri;
  • noi bule;
  • modificări în alte regiuni ale plămânului;
  • pneumotorax pe partea opusă.

De aceea, termenul corect este reducerea riscului de recidivă, nu eliminarea acestuia.

Citește și: Pneumotoraxul poate reveni după operație? Riscul de recidivă și factorii care îl influențează

De ce există totuși recidive după bulectomie și pleurodeză?

Pneumotoraxul poate avea un mecanism multifactorial. Recidiva poate apărea prin:

  • formarea de noi blebsuri;
  • existența unor leziuni foarte mici care nu au fost vizibile;
  • vindecarea incompletă a pleurei;
  • boală pulmonară subiacentă;
  • continuarea fumatului;
  • alți factori individuali.

O recidivă după intervenție nu înseamnă automat că procedura a fost efectuată incorect.

Ce rol are fumatul după operație?

Renunțarea la fumat rămâne esențială. Ghidul european din 2024 arată că persoanele care fumează au un risc mai mare de recurență a pneumotoraxului. Operația nu protejează plămânul de efectele continue ale fumatului.

Persistența fumatului poate contribui la:

  • progresia emfizemului;
  • apariția altor bule;
  • deteriorarea funcției pulmonare;
  • alte boli respiratorii.

Ce se întâmplă dacă pacientul nu poate fi operat?

Pentru anumite persoane cu risc chirurgical ridicat există alternative. În pneumotoraxul spontan secundar cu pierdere persistentă de aer, ghidul ERS/EACTS/ESTS 2024 sugerează că pleurodeza cu sânge autolog poate fi luată în considerare la pacienții care nu sunt potriviți pentru intervenție chirurgicală.

British Thoracic Society menționează și terapiile endobronșice printre opțiunile care pot fi discutate pentru pacienții neeligibili pentru operație și cu pierdere persistentă de aer.

Ce este pleurodeza cu sânge autolog?

Procedura presupune introducerea prin dren a unei cantități de sânge recoltat de la pacient. Aceasta poate favoriza închiderea pierderii de aer și aderarea pleurelor.

Metoda este utilizată mai ales în anumite cazuri în care intervenția chirurgicală prezintă un risc prea mare. Nu trebuie confundată cu bulectomia și pleurodeza realizate chirurgical.

Cum se decide ce procedură este potrivită?

Chirurgul analizează:

  • dacă este primul episod sau o recidivă;
  • partea afectată;
  • existența unei pierderi persistente;
  • aspectul CT;
  • numărul și localizarea bulelor;
  • existența emfizemului;
  • funcția respiratorie;
  • bolile asociate;
  • riscul unei recidive;
  • profesia și activitățile pacientului.

Astfel, doi pacienți cu diagnosticul de „pneumotorax spontan” pot avea strategii chirurgicale diferite.

Ce întrebări poate adresa pacientul chirurgului?

Înaintea intervenției pot fi utile întrebări precum:

  • Există o bulă sau mai multe?
  • Este planificată bulectomie?
  • Se va face și pleurodeză?
  • Ce tip de pleurodeză?
  • Este necesară pleurectomie?
  • Operația va fi VATS sau robotică?
  • Care este riscul de recidivă după procedură?
  • Cât timp este probabil să fie necesar drenul?
  • Ce se întâmplă dacă pierderea de aer persistă?
  • Când pot reveni la efort?
  • Când voi putea zbura?
  • Există restricții privind scufundările?

Bulectomia tratează plămânul, pleurodeza tratează spațiul în care apare pneumotoraxul

Aceasta este cea mai simplă modalitate de a înțelege asocierea celor două proceduri. Bulectomia poate elimina o sursă vizibilă de pierdere de aer. Pleurodeza urmărește reducerea posibilității ca plămânul să se desprindă din nou de peretele toracic.

Dar pneumotoraxul este o afecțiune cu mecanisme diferite de la un pacient la altul. De aceea, nu există o singură combinație chirurgicală potrivită tuturor. Dr. Ciprian Sebastian Lovin, Medic Primar Chirurgie Toracică realizează evaluarea și tratamentul chirurgical al afecțiunilor toracice în cadrul Elytis Hospital Iași.

Pentru realizarea unei programări la Chirurgie Toracică apelați 031 9006 sau completați formularul de programare disponibil pe site. 

Întrebări frecvente

Bulectomia și pleurodeza sunt aceeași procedură?

Nu. Bulectomia îndepărtează leziunea pulmonară, iar pleurodeza urmărește aderarea celor două foițe pleurale.

Se fac întotdeauna împreună?

Nu există o regulă universală. Sunt frecvent asociate, dar strategia trebuie individualizată.

Ce este pleurodeza mecanică?

Este o procedură chirurgicală prin care pleura este iritată controlat pentru a produce aderențe.

Ce este pleurodeza chimică?

Este inducerea unei reacții inflamatorii prin administrarea unei substanțe în cavitatea pleurală.

Ce este pleurectomia?

Pleurectomia este îndepărtarea unei porțiuni din pleura parietală pentru a favoriza aderarea plămânului la peretele toracic.

Pleurectomia este mai bună decât pleurodeza?

Dovezile actuale nu permit afirmarea unei superiorități universale.

Pleurodeza doare?

Poate produce durere deoarece determină intenționat inflamație pleurală. Analgezia face parte din tratament.

După pleurodeză mai poate apărea pneumotorax?

Da. Riscul scade, dar nu devine zero.

După bulectomie pot apărea alte bule?

Da, în special dacă există o boală pulmonară subiacentă sau continuă expunerea la factori de risc.

Se poate face pleurodeză fără bulectomie?

Da, în anumite situații se poate face pleurodeză fără bulectomie.

Se poate face bulectomie fără pleurodeză?

Da, însă alegerea depinde de situație. Ghidurile europene actuale nu oferă o recomandare universală pro sau contra adăugării pleurodezei la fiecare rezecție.

Se pune dren după operație?

În mod obișnuit, da.

Cât timp rămâne drenul?

Depinde de evoluția pierderii de aer, reexpansiunea plămânului și cantitatea de lichid.

Se poate face operația prin VATS?

Da. VATS este un abord minim invaziv bine stabilit pentru chirurgia pneumotoraxului.

Se poate face operația robotic?

În anumite cazuri, da, în funcție de procedura necesară și de particularitățile pacientului.

Chirurgia robotică este mai bună decât VATS?

Nu există dovezi suficiente pentru a susține superioritatea sa universală în tratamentul pneumotoraxului.

Dacă nu pot fi operat există alternative?

Da. În anumite situații pot fi discutate pleurodeza chimică, pleurodeza cu sânge autolog sau alte metode, în funcție de tipul pneumotoraxului.

Ultima revizuire medicală: 

15.10.2026, Dr. Ciprian Sebastian Lovin, medic primar Chirurgie toracică 

Resurse: 

Programează-te la Centrul de Chirurgie Robotică Elytis

Dacă ai nevoie de o intervenție chirurgicală sau dorești o a doua opinie medicală, echipa Elytis îți poate oferi evaluare completă și soluții personalizate.